Citat:
În prealabil postat de topcat
Spuneati ca Dzeu ne-a creat pentru a avea un companion (cu diverse calitati, in functie de interlocutor, dar totusi cu citeva trasaturi comune: liber arbitru, inteligent, colaborator etc), asta pentru a reveni la subiect.
Am intrebat-o pe delia31, careia ii multumesc pentru raspunsul ei detaliat dar fara legatura cu intrebarea mea: daca crezi ca o ratiune omnipotenta, omniprezenta si omniscienta poate sa se cenzureze pentru a crea ceva la care sa nu aibe acces. Adica daca poate crea o lume care sa evolueze fara sa stie dinainte exact catre ce evolueaza. Sau, cu alte cuvinte, sa creeze o alta ratiune independenta de el.
Poate sa imi raspunda cineva?
|
pt. topcat
continuare
2. omnipotenta
adica puterea de a face toate cate vrea. Dar asta nu inseamna o vointa care se autolimiteaza pe sine in actele ei, in functie de ceea ce stie ca poate face.
Dumnezeu nu savarseste nici un act independent de vointa Lui. Iar vointa divina nu-si alege obiectivele in mod arbitrar, ci in functie de bine, care e una cu fiinta Sa.
Orice obiectiv ar alege Dumnezeu, acesta n-ar putea iesi din ordinea fiintei Lui.
A nu putea lucra contra Sa inseamna a nu putea lucra contra fiintei sale. Iar daca atotputernicia e solidara cu infinitatea fiintei divine, a putea lucra contra fiintei divine inseamna a cadea din atotputernicie.
Deci un lucru nu poate Dumnezeu: nu poate sa se nege pe Sine, nu poate cadea in starea de a nu putea face tot ce vrea.
„ Dumnnezeu poate toate cate voieste DAR nu vrea sa faca toate cate poate” (Sf. Ioan Damaschin)
Dumnezeu nu face cate poate. Ci cate vrea si El nu vrea decat binele, caci altfel s-ar contrazice pe Sine.
Studiaza raportul dintre atotputernicia lui Dumnezeu si vointa Lui daca chiar te preocupa atata chestiunea asta.
Dionisie Areopagitul considera „vrajitori” pe cei din vremea lui care puneau problema in sensul asta, adica „daca Dumnezeu este atotputernic, de ce spune Apostolul Pavel ca Dumnezeu nu poate face ceva? Adica cum nu se poate nega pe sine?”
Si apoi explica : „tagaduirea de sine inseamna cadere din adevar, iar adevarul este existenta, deci caderea din adevar este caderea din existenta.
Daca deci, caderea din adevar inseamna caderea din existenta, Dumnezeu nu poate cadea din existenta si nu poate sa nu existe, sau, cum s-ar putea zice, nu poate sa nu poata si nu stie sa nu stie, in sens de privatiune”
Pentru o explicatie mai detaliata, vezi Dionisie Areopagitul, De divinis nominibus, cap. VIII.