Citat:
În prealabil postat de topcat
Spuneati ca Dzeu ne-a creat pentru a avea un companion (cu diverse calitati, in functie de interlocutor, dar totusi cu citeva trasaturi comune: liber arbitru, inteligent, colaborator etc), asta pentru a reveni la subiect.
Am intrebat-o pe delia31, careia ii multumesc pentru raspunsul ei detaliat dar fara legatura cu intrebarea mea: daca crezi ca o ratiune omnipotenta, omniprezenta si omniscienta poate sa se cenzureze pentru a crea ceva la care sa nu aibe acces. Adica daca poate crea o lume care sa evolueze fara sa stie dinainte exact catre ce evolueaza. Sau, cu alte cuvinte, sa creeze o alta ratiune independenta de el.
Poate sa imi raspunda cineva?
|
continuare
3. atotstiinta
Intrebi daca Dumnezeu, stiind toate dinainte de ce le-a mai facut stiind si ca vor evolua in rau?
Daca Dumnezeu stie si cele ce inca nu s-au petrecut ( pt. ca la El nu exista curgerea timpului si categoriile de trecut, prezent si viitor) si deci ele se vor petrece asa cum sunt in mintea Lui, cum le prevede El, inseamna ca faptele, asa zis libere ale omului nu sunt posibile, pentru ca ele ar fi deja predeterminate. Daca ar fi asa, ar insemna ca libertatea ar fi doar o iluzie.
Problema asta si-au pus-o multi, dar nu poate fi inteleasa decat dupa ce studiezi temeinic raportul dintre prestiinta divina si libertatea omului, cu precizarea ca dificultatea intelegerii e data de modul nostru de gandire si de distanta in relatia persnala cu El.
Dumnezeu gandeste RADICAL DIFERIT de noi.
Si nimic nu scapa cunoasterii Lui. El cunoaste celelalte existente din launtrul sau, de la originea lor si in esenta lor.
Dumnezeu stie despre fapturi nu afland de la cele din afara Lui, ci prin faptul ca El le-a conceput.
Sf. Ioan Damaschin - „ Dumnezeu le prestie pe toate, dar nu le predetermina” (vezi Dogmatica vol. 2).
Adica Dumnezeu a tinut seama de libertatea fapturilor in prestiinta privitoare la ele. Prestie ce vor face ele in mod liber. El nu a vrut sa le predetermine, pentru a le presti predestinate fericirii sau nefericirii.
Prestiinta Lui a inclus si faptul ca orice ar face El in viitor, unii oameni Il vor respinge in mod liber .
Cunoasterea de dinainte a unui lucru nu este totodata si cauza lui, dupa cum, in ordinea lumeasca, un medic stie dinainte ca cineva va suferi de o boala dar prin aceasta el nu devine cauza bolii aceluia.
„Dumnezeu stie ce vom face, dar ceea ce vom face noi isi are cauza in vointa noastra libera” – Sf. Ioan Damaschin.
Incearca sa faci distinctia dintre prestiinta si cauza a ceea ce El stie dinainte (El fiind in afara timpului).
Chiar daca stie ca unii Il vor respinge, El nu le contesta libertatea, nu-i constrange.
Adica, existenta faptelor noastre nu depinde de cunoasterea lor din partea lui Dumnezeu pentru ca daca ar depinde ar insemna ca se petrec necesar, inevitabil, fatalmente. CI, e chiar invers, cunostinta lui Dumnezeu este determinata de ele, de fapte ca produse ale liberatatii omului, adica Dumnezeu le prevede ca efecte ale libertatii omului.
Prestiinta lui Dumnezeu cu privire la cei ce vor merge la osanda vesnica consta doar in faptul ca nu-i vede in unitatea lor finala cu Sine, unitate care pentru El este prezenta inainte ca ea sa se fi produs.
El ii vede pe acestia in posibilitatea ce le este data initial de a actualiza prin vointa lor unitatea ce o au potential prin creatie.
El vede in Sine ce ar fi putut deveni aceia daca ar fi vrut sa evolueze in El insusi. Dar nu-i vede actualizati in mod real pe linia virtualitatii lor, prin ramanerea in El. Ii vede separati de El de bunavoia lor.
Adica, mantuira oricui depine nu doar de Dumnezeu, ci si de vointa proprie a fiecaruia. Vointa lui Dumnezeu pentru mantuirea tuturor e implicata potential in firea tuturor.
Sf. Ioan Gura de Aur zice: „daca ar fi depins numai de El, toti oamenii
s-ar fi mantuit.
Oricine vrea sa se mantuiasca, face chiar prin aceasta dorinta dovada ca nu e predestinat la osanda vesnica. Vor merge la osanda aceia ce nu-si pun in mod real problema sa vrea sa se mantuiasca si care nu simt vreodata chinul intrebarii: oare sunt eu destinat osandei vesnice? Pentru ca daca ar simti vreodata acest chin, chiar prin aceasta ar dovedi ca vor sa se mantuiasca si s-ar putea mantui prin conlucrarea cu Dumnezeu.
Daca Dumnezeu ar desfiinta puterea omului de a se determina pe sine, atunci Dumnezeu si-ar altera chipul Sau din om. De aceea nu-i incalca libertatea.