In prezent nici nu mai asteptari privind moralitatea de la crestinism. Defapt as putea spune ca nici nu mai sunt intru totul de acord cu moralitatea crestina. Dar nu vreau sa ma aventurez intr-o discutie in directia aceasta.
Aceasta natura duala despre care vorbiti nu este totusi un lucru care sa confirme crestinismul fie si numai pentru simplul motiv ca nu doar crestinismul pretinde ca omul ar avea o natura duala. Insa defapt cred ca problema e mai complexa cu natura umana, nu stiu cat este de duala defapt, in sensul ca acest dualism despre care vorbiti ar putea aparea si din cauza unor situatii artificial create. Situatii precum morala crestina atat continutul ei cat si modul de a intelege aplicarea ei. Mai exact continutul moralei crestine nu corespunde intocmai cu ceea ce inteleg si se intelege in general ca fiind etic (ma refer la homosexualitate, la avorturi, la asa numita desfranare, eu precizez asta dar nu vreau sa deschidem subiecte pe tema asta deocamdata pentru ca as prefera sa continuam discutia in directia inceputa deocamdata).
Apoi mai este felul cum apare moralitatea pentru cei mai multi crestini : ca o lege divina, nu ca un lucru pana la urma util in sine, util intregii societati, ci ca un lucru cumva impus dinafara. Iar moralitatea se mai bazeaza si pe empatie, care chiar nu poate fi impusa din afara si pentru care e nevoie si de o doza destul de serioasa de inteligenta :)
|