e adevarat ce ziceti dar noi, in calitate de crestini, (fie decazuti cum suntem -desi nu suntem mai decazuti acum decat atunci cand nu eram crestini deloc- ) avem un reper in Hristos. daca El nu este reperul nostru, inseamna ca avem alte repere (chiar daca noi nu le identificam astfel). aratand cu degetul spre altii si criticandu-i nu facem decat sa ne distantam si de oameni si de Dumnezeu, cand legea data noua e "iubiti-va unii pe altii precum Eu v-am iubit" (si cum ne-a iubit Hristos: pana la moarte, pana la iad / iadul nostru si l-a asumat si moartea noastra/)
deci, eu zic sa ne fixam privirea interioara spre reperul nostru cel adevarat si sa nu mai facem un fals exercitiu de a ne vedea barna din ochiul nostru, proiectand-o apoi asupra aproapelui (caci folosim persoana I singular si plural de parca ar fi identice)
vorba parintelui meu: Hristos in mijlocul nostru!
