Interesant raspuns, Ana_Oara. M-a bucurat pozitia ta si modul in care ti-ai argumentat parerile.
1. Ceea ce propui tu pentru romanii din diaspora este o solutie extrema si inacceptabila. Omul nu se poate ghida exclusiv doar dupa existenta unei biserici in locul in care merge/este, caci mai sunt si multe alte conditii care trebuie indeplinite. Ei depind si de alti factori: serviciu, familie, etc.
2. Sunt intru totul de acord cu tine. Dialogul acesta nu trebuie sa aiba niciodata ca scop gasirea unui numitor comun in sensul imbinarii tuturor elementelor crestine apartinand diferitelor confesiuni pentru a crea un sincretism.
3. Ierarhii BO nu reprezinta o notiune vaga. Este decizia BOR sa se implice in dialogul ecumenic. Cat priveste problema ascultarii, am fost cat se poate de concret. Restul afirmatiei tale ar putea da si el indicatii suficiente despre modul in care privesti si evaluezi situatiile si persoanele. Nu e nevoie sa judeci dupa un raspuns pe care nu il intelegi.
4. Draga Ana, ne definim in raport cu darul credintei descoperite, revelate (in cazul in care termenul de "descoperit" nu e suficient de clar). Da, Dumnezeu da darul acestora celor ce deschid inima, le descopera puterea credintei si minunile credintei. Si descoperirea Americii tot darul lui Dumnezeu este, asa ca nu inteleg de ce ti se pare atat de neinteles. Credinta nu se naste la intamplare, ci vine din auzire, precum spune Biblia, adica din primirea invataturilor despre care vorbesti. Exista o legatura indisolubila intre invatatura si credinta. Trairea acestor invataturi se face prin credinta, credinta pune totul in miscare.
Asculti invatatura, o primesti prin credinta si o traiesti in iubire si in adevar.
|