O sa postez in continuare din Ieromonah Savatie Bastovoi, cartea:”Pentru cine bat clopotele la Tanacu?” – fragmente – Ed Catisma, Bucuresti, 2007:
Scandalul Tanacu -un examen picat de BOR
Cele intamplate la Tanacu si felul in care au fost mediatizate ridica o problema grava de pastoratie si etica crestina. Este o chestiune care priveste intreaga Biserica, depasind limitele unui simplu caz particular. Procesul Tanacu ridica probleme principiale, la care Ortodoxia este pusa sa raspunda in fata unei societati care se numeste cu emfaza „europeana”.
Scandalul creat a fost o proba pentru Romania. Mai intai, pentru Biserica Romana. Din nefericire, picata. Iesita pe neasteptate din sistemul comunist, unde hartiile contau mai mult decat oamenii, Biserica s-a vazut dintr-odata pusa in situatia de a raspunde prompt si la obiect intr-o situatie care o privea direct.
Sinodul BOR, pana la urmă scos de opinia publica de sub banca unde incerca sa se ascunda, a aratat ca nu si-a invatat lectia. In loc sa faca recurs la Evanghelie si la Sfintele Canoane ale Bisericii, Secretariatul BOR prefera sa mai ticluiasca o „hartie”, care astazi se numeste pretentios „comunicat de presa” .
Intr-un context in care mass-media, vreme de un an si jumatate, a improscat Ortodoxia cu acuzatiile cele mai neghioabe, aceasta „hartiuta” a fost singura atitudine luata in mod public de ceea care se numeste, simplu, BOR.
Credem ca opinia publica si, in primul rand, credinciosii ortodocsi nu asteptau sa auda cat de mirat a fost Sinodul BOR sa afle ca, in Romania, se practica exorcismele. N-a vrut sa vada lumea nici felul jenant in care prelatii bisericesti se spala pe maini in fata gazetarilor, fiind gata sa spuna orice, numai sa fie lasati in pace.
Biserica, si prin aceasta vreau sa aduc aminte ca BISERICA NU SE LIMITEAZA LA SECRETARIATUL BOR, CI ESTE INTREAGA COMUNITATE DE CREDINCIOSI, a vrut sa auda raspunsuri la intrebarile pe care le-au risipit, ca dintr-o adevarata cutie a Pandorei, cei care nu-si mai încap in piele de europeni ce sunt.
Adica: Exorcismele sunt o practica normala in Biserica sau sechele „medievale”? Dracii sunt o realitate sau nascociri babesti, personaje mitologice din povestile populare romanesti?
Dar si chestiuni mai intime: Ce inseamna o hirotonie si ce inseamna o caterisire? Cine este in masura sa cateriseasca? In cazul parintelui de la Tanacu s-a respectat procedura canonica?
Ce sunt canoanele, la urma urmei? Ce inseamna ca cineva sa fie calugar, iar mai apoi, dupa ce a nimerit in gura presei, sa nu mai fie?
De ce Biserica, in persoana episcopului vicar de la Barlad, neasteptand decizia judecatoreasca, a declarat ucigas un preot? [ Canonul 21 de ia Calcedon: „Clericii sau laicii care pîrâsc pe episcopi sau pe clerici sa nu se primeasca la pîră de-a dreptul și fără cercetare, ci mai întii să se cerceteze faima lor”.]
De ce judecata omeneasca a pus fata in fata avocati si judecatori, iar Biserica nu a convocat o comisie canonica, formata din specialisti in drept canonic, sa discute chestiunea in cauza si sa o faca publica pentru a inlatura sminteala creata?
Cine a fost, de fapt, cointeresat ca acest scandal sa fie lansat si intretinut cu atata salbaticie?
Acestea si alte intrebari cer sa fie lamurite in fata intregii comunitati ortodoxe si a societatii civile romanesti.
Ajunge cu baiguielile de slujbasi amenintati ca isi vor pierde locul de munca, banguieli pe care le-au rostit, in iesirile lor de pana acum, preotii „trimisi de sus” sa vorbeasca la televizor.
|