Citat:
În prealabil postat de cred_cu_adevarat
Ieri am realizat ca daca taci foarte mult nu esti corect nici fata de semenii tai, nici fata de tine insuti. Am citit recent cateva pagini din Jurnalul fericirii si Parintele Steinhardt spunea: intre a vorbi si a tacea e deseori aceeasi diferenta ca intre a trai si a muri. Doamne ajuta!
|
Asa este! Astazi a vorbit parintele la predica despre importanta cuvantului in viata omului (vezi pilda de azi a vindecarii slugii sutasului: sutasul ii spuen Mantuitorului: numai un cuvant sa zici si sluga mea se va vindeca, ca si eu am oameni in subordine si daca ii zic unuia sa se duca, se duce...). Adesea, cuvantul face mai mult decat o fapta, mai ales pentru cei singuri, care nu asteapta un pahar cu apa sau o paine, ci un cuvant de mangaiere. Sa spunem asadar, cuvinte de mangaiere, cuvinte de invatatura sau cuvinte de mustrare, cand trebuie! Sa nu mai stam sa ii cainam pe unii si pe altii: vai, saracul! ca la nimic nu ii ajuta nici pe ei, nu ne ajuta nici pe noi. Sa nu facem din cuvant sageata otravitoare, cu care sa ne ucidem sufletul nostru si al celor din jur! Prin cuvant, s-a creat lumea. Dumnezeu a trimis in lume Cuvantul, ca sa ne mantuiasca pe noi.
Deci sa nu tacem cand trebuie sa spunem un cuvant de mangaiere sau unul de mustrare! Sa tacem numai cand ne vine sa spunem vorbe rele si sa ii judecam pe altii! Atunci sa tacem! Hristos se marturiseste si prin cuvant.