Dincolo de toate discutiile, ne-ai dat niste sfaturi foarte utile si ai spus niste adevaruri mari pentru care eu iti multumesc:
Citat:
În prealabil postat de Zarathustra_revenind
Daca ati avea nu credinta cat un munte ci un dram de credinta in Dumnezeu, daca ati crede cu adevarat ca exista un Creator a tot ce exista in primul rand nu v-ati simtii atat de ofensati cand cineva spune ca nu exista. Si in loc sa il atacati cu inversunare unii din voi chiar l-ati compatimii ca el nu a descoperit un lucru atat de pretios precum cel descoperit fara putinta de tagada de voi. Ba mai mult, daca pe langa faptul ca ati crede in Dumnezeu,ati mai crede cu adevarat in viata vesnica si ati avea certitudinea existentei paradisului eu va intreb simplu : ce va mai retine in aceasta viata? ......
Si de ce cand moare cineva plangeti? Nu credeti ca exista viata vesnica, sau oare toti cunoscutii vostri sunt atei si ajung in mod sigur in iad?Chiar nu aveti nici un dram de credinta in ceea ce priveste mantuirea macar a unora din oameni. Mai ales voi ortodocsilor, doar faceti si pomeni pentru a fi cat mai siguri ca omul ajunge in rai. Dar tot voi si bociti. Omul ala nu e fericit acolo unde e? Chiar nu puteti sa mai rabdati un numar de ani pana veti ajunge si voi langa el?
...... Pai daca L-ati iubii pe Dumnezeu, nu doar ca fiecare gand ar merge catre El, ba mai mult, ati cauta sa muriti cat mai curand pentru a ajunge alaturi de El. Iar ceea ce faceti voi nu face toata lumea? E asa o mare virtute crestina sa stai pe un forum sa mai pui cate o intrebare, sa mai dai un sfat, cand ati putea sa va dovediti in fata Celui Preanalt credinta ?.....Voi daca imi replicati ceva de genul asta nu faceti decat sa va bateti joc de moartea propriilor vostri martiri.
Unde este asadar trairea voastra, unde este autenticitatea voastra? Stati aici pe un forum, spuneti pilde, discutati daca Isus se scrie cu un i sau doi de i, daca e un pacat sa emigrezi si alte maruntisuri.Cand veti ajunge in fata celui Prea Inalt asta veti fi intrebati? Daca ati scris ortografic corect? Unde va este frica si cutremurul credintei? Sunteti voi capabili sa va aruncati la mii de leghe in adancuri pentru a-L gasii pe Dumnezeul cei Viu si Adevarat?
Si pe deasupra cum puteti sa ii dispretuiti pe atei? Macar noi ca nu credem, macar noi suntem onesti in necredinta noastra, pe cand voi ce scuza aveti? Doriti toti sa ajungeti in rai, dar nici macar unul nu isi doreste sa moara. Pe nici unul din voi gandul mortii fizice nu il bucura, nimeni nu o priveste cu adevarat ca pe o poarta spre lumini nevazute si lucruri ce nu pot fi simtite de inimiile noastre omenesti atat de lumesti.
|
1.Doua adaugiri as mai avea de facut: a fi crestin nu inseamna a fi desavarsit, ci a fi pe drumul spre desavarsire. Sunt unii care au ajuns la statura descrisa de tine, asta nu inseamna ca noi trebuie sa ne oprim din sfintire.
2. Viata frumoasa a crestinului incepe de pe acest pamant; nu e nevoie sa moara crestinul ca sa fie cu Dumnezeu. Dumnezeu umple cerul si pamantul si locuieste in sufletul credinciosului. Viata aceasta este pretioasa pentru ca El a hotarat sa ne nastem aici si are un plan pentru fiecare pe acest pamant. De aceea nu ne curmam viata inainte ca El sa considere ca trebuie sfarsita. Pentru crestin a trai inseamna hristos, a muri un castig, deci crestinului ii e bine oricum. :)