Citat:
În prealabil postat de zaharia_2009
Va propun o reflectie un pic mai profunda. Exista in evanghelie numeroase pilde cel putin la fel de tari , daca nu mai bine , care vorbesc despre credinta . Va las marea bucurie sa le descoperiti de-alungul unui an bisericesc. Dar sa revenim :
1. nu uitati , romanii erau politeisti iar de la imparatul Octavianus Augustus venerau si pe imparat ca pontifex maximus ! Credinta in D.zeu a romanului este cea mai mica probabilitate, nici pe Hristos nu-l vedea ca pe un dumnezeu ci ca pe un ales, cel mult un proroc !
|
Dumneavoastra ati citit omilia Sfantului Ioan Gura de Aur?
Intr-o alta postare subliniati despre noi "nu orice parere a dvs. este substanta teologica de notorietate motiv pt. care sa nu credeti ca tot ce va trece prin minte este teologie !"
Sfantul Ioan Gura de Aur chiar accentueaza ca sutasul are credinta in dumnezeirea lui Hristos- "zi numai cu cuvantul" spre deosebire de ceilalti care cereau prezenta lui Hristos sau atingerea lui Hristos de cei bolnavi. Sutasul nu spune "cred ca daca vei ruga pe Dumnezeu, sluga mea se va vindeca" (ex. Martei sora lui Lazar "Doamne daca ai fi fost
aici, fratele meu nu ar fi murit.
Dar stiu si acum ca oricate vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu iti va da") prin aceasta considerandu-L un profet obisnuit. Sutasul crede ca Hristos este Dumnezeu adevarat. Sa nu ne miram ca un alt sutas la rastignire va spune: "Cu adevarat acesta a fost Fiul lui Dumnezeu"
Eu asa am inteles din comentariul Sfantului Ioan Gura de Aur.