Multumim mult pentru redarea interviului cu Parintele Arsenie Papacioc. Dintotdeauna am stiut ca sfintia-sa este unul dintre cei mai mari duhovnici ai acestei tari. Se vorbea de Parintele Cleopa pentru Moldova, Parintele Teofil Paraianu pentru Ardeal si Parintele Arsenie Papacioc pentru zona de sud. Acum, pana se vor ridica altii (Parintele Savatie Bastovoi, cred ca este deja unul dintre marii nostri duhovnici), a ramas singurul sfant in viata, cunoscut de noi. Cred ca se merita osteneala de a merge si saruta mana care in curand va fi mangaiata de insusi Mantuitorul!
E ciudat cat de usor gasim timp sa alergam in weekend la mare sau la munte, sa ne incarcam bateriile, dar nu reusim niciodata sa alergam si sa ne descarcam de povara greutatilor sufletului. Aseara am vazut un film (Scurtatura spre fericire) despre cineva care-si vinde sufletul diavolului pentru succes in viata. La "pledoarie" femeia-diavol spune: "E uimitor cat de usor pot fi vandute locurile din iad, unde toti stiu ce-i asteapta."

Redau din Parintele Papacioc: Omule, omule, uite pe cine bagi tu în iad! Pe tine, adică, atunci când mergi pe calea pierzării. (...) Ţipete… sentimente omeneşti… muribunzii vedeau draci, aşa cum ştim că vin. Vedeau păcatele aşa cum le-au făcut, nu cum le au spovedit. Și vroiau sa le spovedească, dar nu mai puteau… Înapoi nu se mai putea, căci venise aia, moartea. Moartea nu vine să i faci o cafea. Vă daţi seama ce spaimă era, că erau suflete trezite acum, înainte de moarte şi intrau într un necunoscut şi începeau să apară toate aşa cum ni se arată în Scripturile divine. Spune aşa un Sfânt Părinte: „Aş vrea să înţelegeţi: dacă chinurile iadului sunt la nivelul chinurilor din ziua morţii, este destul”. Este groaznic. Şi uite, toţi doreau să mai trăiască o zi. Şi zicem noi, care ne scăldăm în ani: „Ce faci într o zi?” Nu într o zi, într o clipă! Poţi să faci mult! Că Dumnezeu n are nevoie de cuvintele noastre, are nevoie de inima noastră. Şi putem să I o dăm într o clipă. Oare ce argument ne mai trebuie pentru a ne indrepta?