[mariamargareta]

228. “Fenomenul PUCIOASA” văzut de ziaristul Liviu Dobre (I)

Pe situl “adevărul.ro” (Adevărul de Târgovişte) a apărut pe 18 iunie a.c. un articol intitulat Timp liber: „Noul Ierusalim”, cetatea sfântă din Glodeni Vale avându-l ca autor pe Liviu Dobre.

Reproducem în continuare acest articol, cu precizarea că observaţiile din paranteze aparţin autoarei acestei analize:


Comunitatea creştină de la biserica din localitatea dâmboviţeană funcţionează după reguli proprii. Dincolo de porţile impunătoare din lemn masiv, călugării şi maicile sculptează, pictează şi fac rugăciuni pentru binele omenirii.

În Glodeni Vale există o comunitate de creştini ortodoxi izolată (Observaţia 1.: Credincioşii pucioşi sunt ei creştini, dar numai ortodocşi nu mai sunt – deşi au fost cândva, prin anii ’60 ai secolului trecut. Nici călugări şi nici maici nu sunt şi n-au fost vreodată, deci beneficiază în mod fraudulos de aceste apelative. Niciun “călugăr” pucios nu a fost tuns vreodată în monahism, niciunul nu face ascultare de episcopul locului, niciunul nu se îmbracă în haină călugărească, niciunul nu s-a învrednicit a fi numit stareţ ca să-i păstorească pe semenii săi. În schimb, “mănăstirea” de la Pucioasa nu este numai de călugări, ci este mixtă, ceea ce este cel puţin o ciudăţenie în lumea ortodoxă. Şi cum de n-a observat L.D. atâta lucru, ca să intre pe loc la bănuieli? El nu vede că e mănăstire mixtă, dar o vede că e “izolată”. Ortodoxia poate admite, eventual, izolarea celor care duc cu binecuvântare viaţă pustnicească, dar în nici un caz nu admite schisma, care este cu totul altceva. Or, la Pucioasa este vorba de o mişcare creştină eretică şi schismatică, autointitulată “Noul Ierusalim”, nerecunoscută ca atare de niciuna dintre Bisericile Ortodoxe Autocefale, deci este desprinsă de Ortodoxie), care trăiesc la biserica “Noul Ierusalim”, aşa cum au denumit-o, şi care au modul lor propriu de a-şi manifesta religiozitatea.
“Biserica noastră se află în dialog cu cei de acolo, pentru ca modaliteatea lor de exprimare a credinţei să fie integrată cât mai fidel canonicităţii tradiţiei spiritual răsăritene. La "Noul Ierusalim" există şi un atelier realizat de soţii Zidaru, cunoscuţi artişti plastici”, a declarat pentru Adevărul de Seară Marian Puiescu, purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Târgovişte. (Observaţia 2.: Faptul că episcopul locului denotă o răbdare apostolică şi o disponibilitate spre dialog cu pucioşii nu trebuie interpretat în mod automat ca o slăbiciune, sau ca o legitimare tacită a sectei, ci mai degrabă ca un demers înţelept. Pucioşii au rămas mereu nişte răzvrătiţi îngâmfaţi, care au preferat neascultarea canonică de chiriarhul locului, în loc să experimenteze umilinţa pe care o propovăduiesc cu atâta patos în scrierile lor apocrife. Scopul acestei atitudini irenice a chiriarhului este cu totul altul: acela de a da posibilitate pucioşilor rătăciţi şi celor înşelaţi de ei să se întoarcă în sânul bisericii în care au fost botezaţi: Biserica Ortodoxă Română. Dar care e poziţia liderilor pucioşi faţă de această mână întinsă din partea Bisericii Mame? Ei promovează un dialog al surzilor, fiind intransigenţi şi refractari la orice propunere care li s-a făcut de-a lungul vremii, şi li se mai face încă, de a renunţa la trufia neoprotestantă de a se considera ei singurii mântuiţi, aleşi şi predestinaţi să-i mântuiască şi pe alţii [mai precis, toată omenirea de pe glob!!], de a respecta învăţătura ortodoxă tradiţională şi ascultarea canonică, renunţând definitiv la evangheliile lor apocrife)

Puteţi vizita “casa întâlnirii” sau “grădina întâlnirii”


Grădina acestei biserici este un spaţiu impunător, prin porţile de lemn ce acoperă aproape în totalitate ceea ce se află dincolo de ele. Adepţii acestui stil de viaţă se ocupă cu diverse îndeletniciri precum pictura şi sculptura, dar şi redactarea unei reviste lunare şi chiar a unei cărţi. Complexul creştin este format din “căsuţa din deal”, locul unde îşi petrec cea mai mare parte din timp, “casa întâlnirii”, “grădina întâlnirii”, cu amfiteatru de festivităţi cultural-creştine, “cortul întâlnirii” şi zece fântâni. Tocmai pentru că nu vor să aibă de-a face cu lucrurile moderne, nu ne-au permis să îi pozăm. (Observaţia 3.: Dacă ar fi observat Liviu Dobre câte telefoane mobile au pucioşii şi câte maşini Peugeot, atunci nu s-ar fi lăsat atât de uşor minţit şi ar fi înţeles că altul trebuie să fie adevăratul motiv al pucioşilor, pentru care ei evită să fie traşi în poză. Liderii pucioşi sunt obsedaţi de ideea de a rămâne cât mai mult în anonimat, pe de o parte, pentru a putea să-i dirijeze mai bine din umbră pe supuşii lor, fără riscul de a fi atacaţi direct de ziarişti incomozi care analizează fiecare amănunt şi despică firul în patru. Pe de altă parte, ei au concepţia bolnăvicioasă că pozele lor ar putea fi folosite de presupuşii lor rivali, ca să li se facă blesteme şi farmece, şi în felul acesta să-şi piardă puterea ocultă de care – cred ei – dispun)

În schimb, au fost de accord să stea de vorbă cu noi. (Observaţia 4.: Ceea ce i se pare lui Liviu Dobre a fi o concesie, este de fapt un interes bine calculat. Pucioşii pot astfel să-şi facă singuri reclamă, aşa cum vor, spunându-i ziaristului tot soiul de lucruri neverificabile, dar aparent credibile)

“Ştim că oamenii de aici au o părere greşită despre noi, însă cu timpul unii dintre ei au înţeles că suntem şi noi oameni normali, devotaţi lui Dumnezeu. (Observaţia 5.: Nu devoţiunea faţă de Dumnezeu li se contestă pucioşilor, ci modul eretic şi schismatic în care ei o practică. În ce priveşte normalitatea, ce folos că o comunitate întreagă e alcătuită din oameni normali, dacă ei sunt conduşi haotic şi discreţionar de 1-2 lideri dezaxaţi, “despoţi luminaţi”, dar cu probleme psihice notorii în antecedente)

S-au mai schimbat şi ei”, mărturisesc aceştia. (Observaţia 6.: Şi lupul îşi schimbă părul, odată cu anotimpurile)