Citat:
În prealabil postat de glykys
Asa este! Astazi a vorbit parintele la predica despre importanta cuvantului in viata omului (vezi pilda de azi a vindecarii slugii sutasului: sutasul ii spuen Mantuitorului: numai un cuvant sa zici si sluga mea se va vindeca, ca si eu am oameni in subordine si daca ii zic unuia sa se duca, se duce...). Adesea, cuvantul face mai mult decat o fapta, mai ales pentru cei singuri, care nu asteapta un pahar cu apa sau o paine, ci un cuvant de mangaiere. Sa spunem asadar, cuvinte de mangaiere, cuvinte de invatatura sau cuvinte de mustrare, cand trebuie! Sa nu mai stam sa ii cainam pe unii si pe altii: vai, saracul! ca la nimic nu ii ajuta nici pe ei, nu ne ajuta nici pe noi. Sa nu facem din cuvant sageata otravitoare, cu care sa ne ucidem sufletul nostru si al celor din jur! Prin cuvant, s-a creat lumea. Dumnezeu a trimis in lume Cuvantul, ca sa ne mantuiasca pe noi.
Deci sa nu tacem cand trebuie sa spunem un cuvant de mangaiere sau unul de mustrare! Sa tacem numai cand ne vine sa spunem vorbe rele si sa ii judecam pe altii! Atunci sa tacem! Hristos se marturiseste si prin cuvant.
|
Din aceasta postare mi-a venit un gind, o inee . Tot exista unii frati care deschid serii de threaduri , unul dupa altul , despre tot felul de lucruri simple dar pe care ei nu doresc sa le lectureze singuri ci sa deschida un fir dupa care deodata devin f. inspirati si cunoscatori si se iau de guler cu cei care sunt de alte pareri drepte sau care ii critica in vreun fel . Deci , nu ar fi mai potrivit sa deschida unul dintre ei un fir serios despre aparenta antiteza dintre cuvintele evangheliei care spune o data la Ioan : ,, cine nu stie puterea cuvintului nu stie ce este D.zeu" iar alta data spune, la Matei : ,, oamenii se judeca dupa fapte si nu dupa vorbe " . Ce sens are aceasta triada : cuvint-vorba- fapta ?
Poate o propunere de discutie ...sau doar pt. hulire !