Citat:
În prealabil postat de andreicozia
Doriano, precizeaza si tu cind vorbesti obiectiv si cind vorbesti metaforic....si lasa-ma cu intilnirile cu inima... aia este altceva!( sau macar spune ca l-au simtit cu inima)
Cum adica L-au intilnit? tu asa, realizezi ce spui?
Bun, si stunci cum arata, ce le-a spus, sau doar a trecut ca o naluca misterioasa.
Din nou revin la vesnica mea intrebare:
De ce oare Dumnezeu este asa de sfios?
|
Dumnezeu nu e deloc sfios. Uneori striga, alteori loveste, vorbeste , se manie, se bucura si plange. Problema e la omul care se asteapta sa-l vada cu ochii fizici. Pai Dumnezeu nu are corp fizic, chiar daca a ales sa locuiasca in credinciosi. Dumnezeu se poate vedea numai cu vederea spirituala, care la omul obisnuit e adormita, din cauza pacatului, dar se poate re-trezi daca exista dorinta. Si e funny ca omul a decis: " nu vad, deci nu exista".
Dincolo de a fi un trup fizic, omul este o fiinta spirituala. Asta inseamna ca poate vedea , auzi, simti in domeniul spiritual. Pana la urma fizicul va putrezi si vom ramane numai cu ce am sadit in spirit [duh].