[Unknown]

Poate intereseaza pe careva si poate este de ajutor cuiva, fie el om cu credinta sau asa zis ateu. Desi multi mi se par maimute(dupa propria lor parere) fara pic de scoala sau fara farama de argument in ceea ce afirma. Adica am vazut atei care macar veneau cu niste argumente mai rezonabile decat cei care s-au apucat sa tasteze doua de un leu pe aici... Dar cine sunt eu sa judec, sa creada fiecare in ce vrea sau sa nu creada deloc.
Dar unii dintre atei si chiar dintre cei credinciosi, ar putea banuiesc sa nu mai jigneasca atata pe cei care cred sau nu cred si sa nu mai generalizeze. Nu va obliga nimeni sa credeti, nu sta nimeni sa va indoctrineze. Eu cel putin precis nu vin in "comunitatile" voastre virtuale sau reale ca sa va fac prosti, orbi, diavoli sau mai stiu eu ce nume. Nu credeti? Este alegerea voastra, dar cel putin comportati-va ca niste oameni cu bun simt. Pardon, ca niste maimute cu bun simt.

Iar despre subiect: Credinta nu exclude stiinta sau invers.

ŞTIINŢA ŞI CREDINŢA
"La Dumnezeu este înţelepciunea şi puterea, a Lui este sfatul şi agerimea". (Iov 12,13)
Ştiinţa se defineşte: totalitatea cunoştinţelor umane, câştigate prin cercetare. Iar credinţa este totalitatea cunoştinţelor câştigate prin revelaţie, adică prin descoperirea lui Dumnezeu. Ele au domenii diferite dar nu contradictorii. Când cineva spune că ştiinţa este contrară credinţei, sau înşeală din ignoranţă, sau vrea să inducă în eroare!
Astronomul francez A. Lalande (1732-1807) a publicat o carte cu titlul "Dicţionarul ateilor". Ca să arate că au fost personalităţi marcante printre atei, în acest dicţionar figurau: Sf. Augustin, renumiţii episcopi Bossuet şi Fenelon şi gânditori ca B. Pascal şi Leibniz. Chiar împăratul Napoleon I l-a certat pentru acest fals. În prezent încă se abuzează de numele savanţilor credincioşi în scrierile ateiste, mai ales când nimeni nu le poate controla şi publica contrariul. Astfel, erau foarte des citaţi: N. Copernicus, C. Columb, G. Galilei, Einstein şi alţii, ca şi cum ar fi fost necredincioşi.
Pentru a arăta cât de falsă este afirmaţia că ştiinţa se opune credinţei, cităm mai jos câteva nume de savanţi credincioşi, chiar dacă au fost de religii diferite, dar au crezut în existenta lui Dumnezeu si nemurirea sufletului. Secolul XIX, care a dat pe unii oameni de ştiinţă necredincioşi, a dat pe cei mai mulţi savanţi credincioşi.
Scriitorul francez Pierre Eymieu în cartea sa "La part des croyantes dans le progres de la science au XIX siede" (Partea credincioşilor în progresul ştiinţei din secolul XIX) (Paris 1920) înşiră pe cei mai mulţi savanţi ai secolului trecut. Rezultatul: la fiecare 35 de savanţi se află un ateu, un agnostic şi un indiferent, restul sunt credincioşi. El arată că unii savanţi sunt necredincioşi din lipsa educaţiei când au fost copii, ori fiindcă nu au studiat problemele puse de credinţă, fiind indiferenţi pentru problemele metafizice.
Jean Bricot citează în "Dictionnaire de Connaisances religieuses" (Dicţionarul de cunoştinţe religioase) 120 de savanţi credincioşi. Să luăm din articolul "Savants et Foi" doar câteva persoane, în faţa cărora nu se va putea pune nici un nume de ateu care să-i egaleze. Să începem cu secolul al XVI-lea şi cu cei mai renumiţi savanţi pe plan mondial:
Nicolaus Copernicus (1473-1543), preot şi canonic la Thorum (Polonia); a fost primul astronom care a stabilit, în cartea sa "De revolutione orbium celestium" că pământul se învârteşte în jurul soarelui şi nu invers, cum susţinea sistemul lui Ptolomeu. Ca omagiu pe statuia sa la Thorum s-a scris "Celui care a oprit soarele şi a mişcat pământul". El însuşi a lăsat să i se scrie pe mormânt aceste cuvinte pline de umilinţă: "Eu nu cer harul ce i-a primit Sf. Pavel, nici favoarea de care s-a bucurat Sf. Petru, ci implor numai pe aceea, care a fost acordată tâlharului din dreapta"!
Johannes Kepler (1571-1650), care a perfecţionat sistemul copernician, a stabilit că orbitele planetare sunt elipse, a studiat amănunţit planeta Marte. El declara: "Adevărul ştiinţific constă în descoperirea gândirii Creatorului".
Gottfried W. Leibniz (1646-1717), filozof, matematician, istoric şi jurist a încercat şi unirea Bisericilor creştine. În filosofia sa recunoaşte pe Dumnezeu de Creator al lumii. Când a descoperit calculul infinitezimal spunea că ştiinţa şi-a scos-o din izvorul cel mai adânc pentru explicarea legilor naturii care se leagă de ideea de Dumnezeu.
Isaac Newton (1643-1727), matematician, fizician, astronom şi filosof, britanic, a descoperit legile atracţiei universale, a elaborat bazele mecanicii, a creat calculul infinitezimal, descompunerea luminii etc. El spunea: "Ceea ce ştim este o picătură, iar ceea ce ignorăm este un ocean. Minunata alcătuire a Universului, cu armoniile sale incomparabile, nu s-a putut face decât după planul unei Fiinţe atotştiutoare şi atotputernice. Aceasta este şi rămâne convingerea mea ultimă". Când un prieten necredincios l-a întrebat: Cum constaţi existenţa Iui Dumnezeu? Newton arătă cerul înstelat zicând: "Iată, acolo sus..."
François Arago (1786-1853), fizician şi astronom francez, vorbind la College de France despre apropiată eclipsă de soare şi-a încheiat conferinţa cu aceste cuvinte: "Domnilor la ora cutare, minutul cutare şi secunda stabilită, trei mari aştri vor răspunde - nu la prezicerea noastră - ci la porunca lui Dumnezeu". Astrele mari se supun perfect Creatorului, singur omul rămâne încăpăţânat!