[Unknown]

Wilder Smith, doctor în ştiinţe naturale şi filozofie, profesor la Universitatea din Illinois, în cartea sa Originea omului, destinul omului scrie: "În momentul de faţă savanţii au explorat nenumărate căi de a explica originea vieţii şi a omului, de pe o bază pur materială, în cadrul dimensiunilor de timp şi spaţiu cunoscute azi. Dar s-a constatat că nu pot explica aceste fapte pe baza legilor tridimensionale proprii lumii în care trăim (termodinamica, spaţiul, gravitaţia) adăugând şi timpul, de ce şovăim să introducem o altă dimensiune, aceea a supranaturalului? Negreşit vedem că toate în natură se conduc după un anumit plan, anumite reguli şi legi, care se succed neîncetat, şi la materie şi la fiinţele vii. Dacă există acest plan, şi nu-l putem tăgădui, trebuie să postulăm şi existenţa unui planificator. Iar dacă acest planificator nu este găsit în dimensiunile materiei pe care omul o cunoaşte, trebuie să admitem că el se găseşte în afara acestor dimensiuni. Dar dacă nu înţelegem această dimensiune nu-i putem nega existenţa."
Jacques Monod (n. 1910), medic şi biochimist francez; premiul Nobel pentru psihologie şi medicină, în 1965 pentru lucrări de biochimie şi genetică; scria: "Noi suntem fructul unei astfel de întâmplări înlănţuite încât nu putem fi decât unici în univers. Nu-i exclus că aşa au evoluat toate, dar nu fără Dumnezeu".
Arthur S. Eddington (1882-1946), astronom şi fizician englez. El a determinat masa, temperatura şi constituţia a numeroase stele. "Fizica modernă ne conduce în mod necesar la Dumnezeu!"
Wernher von Braun (1912-1977), inginer american de origine germană. Creatorul fusibilelor V2 şi al rachetelor spaţiale americane. A scris multe articole despre ştiinţă şi credinţă. într-o conferinţă ţinută la Colegiul Belmont din Carolina de Nord, în iunie 1972 spunea: Ştiinţa nu este incompatibilă cu religia. În timp ce ştiinţa ne învaţă tot mai multe despre creaţiune, religia ne învaţă tot mai mult despre Creator!" În altă parte declara: "Aud uneori părerea că trăind în secolul spaţial, cunoştinţele despre natură s-au înmulţit în aşa măsură că putem renunţa la credinţa în Dumnezeu. Dar nu este aşa. Singură o credinţă reînnoită în Dumnezeu va putea aduce o transformare necesară pentru a salva lumea de la o catastrofă. Ştiinţa şi religia sunt surori şi nu se contrazic".
Între cuvintele care-i plăceau mai mult să le citeze erau cele spuse de astronautul american Frank Borman, după misiunea astronavei Apollo 8, care de Crăciun în anul 1968 a înconjurat luna. Celor care după acest Crăciun petrecut în spaţiu îl întrebau dacă a văzut pe Dumnezeu (aluzie care se referea la cosmonautul sovietic Titov, care în 6 aug. 1961 după întoarcerea sa din spaţiu a declarat că nu l-a întâlnit pe Dumnezeu), Fr. Borman răspundea: "Nu, pe Dumnezeu nu l-am văzut, dar am văzut clar dovezile existenţei Sale". Werhner von Braun mai spunea: "Cu cât vom înţelege mai bine universul, cu atât vom admira mai mult pe Creator!"
Să mai adăugăm mărturisirile a doi membri ai Academiei franceze care mai trăiesc:
Louis Leprince-Ringuet, fizician, membru al Academiei franceze. Întrebat în iulie 1983 cu privire la existenţa lui Dumnezeu, răspunde: "Este atât de grandios mesajul adus de Cristos, atâta înţelepciune în dragostea pentru aproapele, o forţă ce zdrobeşte carapacea egoismului şi a laşităţii ce ne înconjoară. Este atâta frumuseţe în rugăciune, în comuniunea celor vii şi a celor morţi, chiar în mijlocul dificultăţilor, chiar imobilizat pe un pat de spital, sau a interveni în favoarea altuia. Există în viaţa creştinului o speranţă care-i dă putere în orice greutăţi, indiferent de regim, de structura socială sau politică... În mesajul Evanghelic găseşti un punct de sprijin, o bucurie, un curaj, un sens pentru viaţă şi pentru mine acest mesaj poartă pecetea adevărului veşnic."
Pierre P. Grasse, biolog, membru al Academiei de ştiinţe din Paris, răspunde întrebării cu privire la ştiinţă şi credinţă: "Dumnezeu şi ştiinţa, subiect tratat foarte des, dar tratat greşit! Dumnezeu este cea mai mare descoperire a umanităţii. Graţie acestei descoperiri omul a luat cunoştinţă de propria sa existenţă, de locul şi rolul pe care-l are în lumea materială. Ateismul nu ridică pe om, ci îl aduce pe Homo sapiens la condiţia de animal... Dumnezeu şi infinita sa putere dă omului un sens în viaţă ridicându-l din neliniştea lui metafizică. Este sigur că ştiinţa nu îndepărtează pe om de Dumnezeu, ci dimpotrivă, ea îl conduce direct spre El."

Cum vedem ştiinţa nu se opune religiei. Cineva ar putea obiecta că acum lucrurile s-au schimbat, tehnica şi descoperirile, avansate dau răspunsuri la multe din problemele existenţei umane. La aceasta răspund: din punct de vedere biologic forţa intelectuală a omului nu a crescut. Dimpotrivă, în secolul nostru datorită vitezei, luminii artificiale, stresului, au crescut înspăimântător bolile nervoase, s-au înmulţit sinuciderile.
Carl Gustav Jung (1875-1961), psihiatru şi psiholog elveţian, unul din fondatorii psihanalizei spune: "Pot să afirm că toţi clienţii mei sub 35 de ani sunt bolnavi de nervi pentru că au fost lipsiţi de cunoştinţe religioase. Cei care nu au regăsit credinţa nu s-au mai putut vindeca."
Savanţii care au fost mari descoperitori, ce şi astăzi stau la baza ştiinţei omului modern cum au reuşit să facă invenţii şi să descopere mistere ale naturii, ar fi fost în stare să descopere şi inexistenţa lui Dumnezeu. Dar ei îl afirmă pozitiv făcând parte dintr-o existenţă inaccesibilă omului. Cine le poate pune la îndoială buna credinţă? În secolul nostru numai instrumentele s-au înmulţit, dar acestea nu pot detecta Spiritul Universal şi Extramundan, care este Dumnezeu.
Iată frumoasa rugăciune pe care a rostit-o astronautul Frank Borman, la Crăciunul lui 1968, pe când înconjura luna cu astronava Apollo 8: "Doamne, dă-ne înţelegerea capabilă să vedem iubirea Ta în lume cu tot falimentul oamenilor; dă-ne credinţa necesară de a avea încredere, în bunătatea Ta, cu toată slăbiciunea şi ignoranţa noastră; dă-ne harul rugăciunii să ne rugăm cu inima conştientă şi arată-ne ce trebuie să facem pentru a apropia venirea zilei unei păci universale. Amin."
"Mare este Domnul în Sion şi până-ntr-un fir de iarbă pe pământ", zice Psalmistul (124, 4).
Poate fi cineva savant, specialist într-o ştiinţă sau disciplină, capabil să analizeze în amănunt, dar incapabil să se ridice la cauze mai înalte şi, în special, la Cauza cauzelor, care este Dumnezeu.
Închei cu aceste cuvinte ale lui Francisc Bacon de Verulam, cancelar al Angliei şi filosof: "Puţina gustare a ştiinţei poate duce la ateism, dar adâncirea ştiinţei readuce pe om la Dumnezeu!"