Citat:
În prealabil postat de Doriana
Delia e o fata deosebita, inteligenta si inteleapta, dar asa vede ea lucrurile, cel putin deocamdata. Nu e cazul sa fiti atat de aspru, probabil si noi am merita uneori sa ni se zica asa si inca mai suntem iertati.
|
draga Doriana
merci, dar nu e cazul sa ma pui pe un piedestal inexistent.
daca ai sesizat vreo urma de intelepciune in postarile mele, asta se datoreaza faptului ca preiau din scrierile prietenilor lui Hristos care imi explica Scriptura cu mintea lor neintinata.
si eu cred cu tarie ca fiecare trebuie sa se straduiasca sa se roage cat mai mult, dar pentru ca in realitate lucrurile nu stau chiar asa, iti spun cam cum inteleg eu.
in faza in care sunt eu, credinta mea e cam anemica, prin urmare si ravna si rugaciunea si toate celelalte sunt cam ca flacara de la bricheta cand e data la minim.(asta ca sa ma laud - ca nici macar atata nu e).
eu inteleg rugaciunea ca un foc si credinta la fel. daca nu-l intretii, se stinge.
credinta nu e o insusire oarecare, nu e un sentiment sau o simpla virtute morala, ci e putere, e dinamica spirituala care se manifesta cantitativ. rugaciunea si credinta poate fi multa, putina sau putintica, iar efectele ei sunt pe masura acestor cantitati.
Daca e totala, poate muta muntii din loc. Daca e putina, si rezultatul lucrarii ei va fi modest. Pentru ca ea sa produca un anumit efect e necesar ca ea sa aiba o putere corespunzatoare.
un mic exemplu. Dupa cum se stie, metalele au grade de topire specifice. Sa zicem ca un metal se topeste la o temperature de 1250 de grade.
Furnalul dezvolta o caldura din ce in ce mai ridicata, care ajunge la 1000, 1100, 1200 de grade – sau chiar ceva mai mult - dar dintr-un motiv oarecare (combustibilul nu e de cea mai buna calitate, sa zicem) se opreste aici.
Temperatura e foarte mare, dar nu destul de mare, deci putina.
Daca nu atinge 1250 de grade, metalul nu se topeste; si, daca nu se topeste, caldura e inutila, fiindca nu si-a atins scopul; de fapt, e ca si cum n-ar fi.
ei, cam asa inteleg eu focul rugaciunii. daca e slab ca cel de la bricheta, e mai greu sa-si faca efectul, sa dobandesc cainta adevarata care sa arda zgura de pacate din sufletul meu.
dar aici intervin prietenii lui Hristos, in special maica Lui, care nu se joaca cu brichete de 2 lei, ci cu focul rugaciunii adevarate ca o faclie mare aprinsa.
zicem intr-o rugaciune din Paraclisul Maicii Domnului " nimeni din cei ce alearga la tine Nascatoare de Dumnezeu nu iese rusinat ", adica pentru toti pune o vorba buna la Hristos ca atunci demult la Cana Galileii.
sa nu intelegi ca ma bazez in exclusivitate pe asta si ca eu nu mai trebuie sa fac nimic. doar ca imi recunosc micimea si neputinta si ca am nevoie de ajutor.
si unde-s mai multe faclii si focul e mai mare.