230. “Fenomenul PUCIOASA” văzut de ziaristul Ion Zubașcu
230. “Fenomenul PUCIOASA” văzut de ziaristul Ion Zubașcu (IV)
Ion Zubașcu se remarcă așadar printr-o energică și fățișă intervenție publică de susținere și motivare a lui Gregorian Bivolaru, introducându-i forțat în ecuația interesului lui pe Martorii lui Iehova, pe greco-catolici și pe pucioși și cerând “pedepsirea exemplară a vinovaților” diversioniști.
Dar să vedem ce părere au și alții despre I.Z., ca să nu fim cumva acuzați de păreri preconcepute, care ne-ar putea împiedica să vedem posibilele lui intenții bune. În timp ce noi am putea greși, ca orice om, alții mai lucizi și mai perseverenți ar putea descoperi eventual în I.Z. un adevărat apărător al ortodoxiei.
Într-un articol intitulat “Lipsa de măsură” , publicat pe 8 februarie 2002, Liviu Ioan Stoiciu deplânge tocmai această lipsă de măsură a lui I.Z. în raport cu B.O.R. și cu autoritățile bisericii. Reproducem aici doar câteva citate din articolul lui L.I.S.:
LIPSA DE MASURĂ
N-are rost să-mi bat capul prea tare cu lipsa de măsură a poetului Ion Zubascu, dată de gol si cu acest al său „Drept la replică” (de cinci ori mai lung decît „atacul” meu din „Contrajurnal”, în paranteză fie spus; probă de narcisism, la mijloc este, bineînteles, o lipsă crasă de profesionalism). Pe de altă parte, îmi pare sincer rău că mă obligă să-i amintesc lui Ion Zubascu cine mai e el, de fapt, aplicînd strategia literară balcanică: „Hai să ne băgăm singuri în seamă si să ne facem reciproc publicitate pe gratis”...
[...]
E clar că e si aceasta o formă de demisie morală la omul-Zubascu, gazetar „special” de Dîmbovita, cu ifose „ardelenesti” de doi bani (altfel, crescut în laboratoarele lui Adrian Păunescu si ale cenaclului din perioada lui agresivă, cînd promova cultul personalitătii; cît caracter are Ion Zubascu, s-a văzut după Revolutie, cînd l-a înjurat ca la usa cortului pe binefăcătorul lui, „Adrian Păunescu-PCR” si s-a dezis de cenaclul „Flacăra”, senin, de parcă nu i-ar fi fost unealtă; e si asta o mentalitate de oportunist;
[...]
Las cititorii să judece dacă „ortodoxismul” este religie sau nu, de pildă. Pentru apărătorul de valori crestine neortodoxe Ion Zubascu, deschid aici Dictionarul Explicativ al Limbii Române (editia postcomunistă, din 1996, să nu avem surprize): „ORTODOXISM s.n. 1. Religia crestină ortodoxă”. Sau la „ORTODOX s.f. (Substantivat) Persoană de religie crestină răsăriteană”. E o religie, deci, ortodoxismul, cît de cît – si asta o stie nu numai ortodoxul, practicant sau nu, de bun simt (nu si Ion Zubascu-cel-ridicol, care e convins că eu sînt animat de... „duhuri necurate” – probabil duhuri autohtone, nu euro-atlantice).
În rest, tristete pe toată linia, retorica antiortodoxă fundamentalistă de tip Ion Zubascu impresionează, eventual... Occidentul slab de înger (si „asistatii” lui din România). Fireste, eu n-am nici o treabă cu confesiunea pe care o împărtăseste Ion Zubascu, Doamne fereste, să fie sănătos si fericit în propria-i piele. Dar cît de jos a ajuns, să-l defăimeze pe episcopul Justinian Chira, nu-mi vine să cred... Cel căruia – „Iubite frate Justinian, plecăciuni iubitoare în Noul An, prin mila Domnului nostru Hristos”, îi scria poetul Ioan Alexandru (poet adorat de Ion Zubascu). Ce să mai spun? îmi e efectiv silă să mai răscolesc în drojdia umorilor lui Ion Zubascu.
[...]
Asa stînd lucrurile, demonstratiile gazetăresti, făcute cu evidentă rea-credintă, flagrant tendentioase (cum subliniam în „Contrajurnalul” trecut) ale lui Ion Zubascu, au intrat deja în derizoriu.
ÎPS Mitropolitul Nicolae Corneanu, care a recunoscut că a colaborat cu Securitatea, e „patriarhul moral al BOR”? Chiar e mai moral decît... Patriarhul Teoctist? De ce? Asta e o viziune politică a gazetarului Ion Zubascu, cu sigurantă... Pe ce lume trăim?
Amuzant, în fine, e că în timp ce pe mine mă acuză că generalizez (neobservînd că nu Biserica Ortodoxă Română-BOR, ci reprezentantii de vîrf ai BOR au fost pusi la stîlpul infamiei de către Ion Zubascu; ceea ce e fals, as putea să redau atîtea citate din insultele lui Ion Zubascu pe care le debitează ca ziarist împotriva BOR, dar n-are rost; el e incapabil să-si asume această responsabilitate, a campaniei duse împotriva BOR), Ion Zubascu atrage atentia că eu am atacat... ziarul „România liberă”, fiindcă l-am atacat pe el, că e „implicit”... Ca să vedeti, dai în Ion Zubascu, dai în fabricile si uzinele „României libere”...
Altfel, Ion Zubascu poate să stea linistit, putem urca muntii lumii împreună, dacă doreste, sînt un om pasnic, prietenos, iubitor de poeti (e drept, care nu se dau drept altii).
Liviu Ioan STOICIU
8 februarie 2002, Bucuresti
L.I.S. dezvăluie în articolul său, printre altele, și motivul real pentru care I.Z. este așa de agresiv. Fraza “Fireste, eu n-am nici o treabă cu confesiunea pe care o împărtăseste Ion Zubascu, Doamne fereste, să fie sănătos si fericit în propria-i piele” ne arată limpede că în anul 2002 I.Z. era deja exterior Bisericii majoritare, poziție care-i conferea o lejeritate în a o ataca pe toate planurile, asociindu-se în corul denigratorilor cu alți dușmani declarați ai B.O.R., printre care un loc de frunte îl ocupă profeții fantasmagorici de la Pucioasa. “Corb, la corb, nu-i scoate ochii” , zice un proverb. Un sectant va sări întotdeauna în ajutorul altui sectant, pentru că de fapt amândoi slujesc aceluiași domn, și e firesc să de ajute unul pe altul.
Concluzia pe care o putem trage, citindu-l pe L.I.S.? “Retorica antiortodoxă fundamentalistă de tip Ion Zubascu impresionează, eventual...”
Și când te gândești la expresiile bombastice ale lui I.Z.: “fundamentaliștii ortodocși”...”psihoza fundamentalistă”...”fundamentaliștii de la ASCOR”...!
Impresionează, eventual...
|