Vechiul Testament admitea simbolurile sacre: toiagul lui Aaron, cortul sfant, mielul pascal, dar interzicea reprezentarea lui Dumnezeu. Ne intrebam care este deosebirea dintre simbolul admis si idolul interzis. Simbolul este un semn sensibil al prezentei lui Dumnezeu, un obiect prin care Dumnezeu si-a aratat puterea. Dumnezeu lucreaza prin toate, dar prin unele lucruri lucreaza in mod supranatural si nu simplu natural. Idolul era un obiect confectionat de om si privit ca fiind insusi Dumnezeu. Nu se mai pastra distinctia dintre Creator si creatie.(de aceea a fost interzis)Icoana nu este nici idol si nici simbol, ci este reprezentarea lui Dumnezeu devenit ipostasul personal al firii omenesti. In concluzie, icoana pastreaza distinctia dintre creatie si Creator , dar vede intr-o fata omeneasca pe ipostasul dumnezeiesc(firea omeneasca asumata de Fiului lui Dumnezeu a fost incadrata in ipostasul vesnic nascut din Tatal).
|