Dupa atatea conferinte si luari de pozitie ale celor mai autorizate voci ortodoxe, credeam ca asa-zisul roman "Codul lui Da Vinci" a fost demult aruncat acolo unde ii este locul (adica la gunoi) si macar cei de pe forumul ortodox isi pazesc sufletul si mintea de hulele si minciunile din acea carte mizerabila, ca nu cumva ei insisi sa-i urmeze autorului si scrierilor lui pe drumul spre ghena: "Nu va temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot sa-l ucida; temeti-va mai curand de acela care poate si sufletul si trupul sa le piarda in gheena." (Matei 10:28) Intr-adevar, eu nu stiu nimic, dar oare Sfintii Parinti, apostolii si insisi evanghelistii chiar nu stiu nici ei nimic?
Daca nimeni nu reactioneaza la minciunile gnostice preluate din roman si lansate aici, care fac din Maria Magdalena "ucenicul cel iubit", sau ca ar fi existat "apostolite" (si ma refer mereu la sensul propriu: adica participanti la Cina cea de Taina, carora li s-a incredintat botezarea neamurilor, urmand ca dupa invierea de obste sa judece de pe cele doisprezece scaune poporul israelit), am sa incerc eu s-o fac. Maria Magdalena este egala apostolilor ca iubire (dupa Fecioara Maria si Petru mai apoi, ea L-a iubit cel mai mult pe Iisus, dar nu invers: Iisus iubea cel mai mult dintre ucenici pe Ioan) si ca marturisire (precum samarineanca Fotini) insa nicidecum n-a primit episcopia, puterea de a da harul preotiei prin punerea mainilor sau pastorirea unuia din cele 12 neamuri (stim din Evanghelii care au fost cei doisprezece alesi pentru aceasta misiune).
Mai mult, ea este cuvioasa si nu mucenica, pe cand apostolii au primit cu totii mucenicia conform promisiunii: "Paharul Meu veti bea si cu botezul cu care Eu Ma botez va veti boteza", deci sa nu amestecam preotia, spovada, oficierea Sf.Taine sau anumite lucrari (incredintate numai celor doisprezece apostoli si barbatilor) cu lucrarea Mariei Magdalena, chiar daca toti au propovaduit Cuvantul Evangheliei si au facut minuni:
26. Deci Iisus, văzând pe mama Sa și pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău!
(Ioan, cap.19) - (fiul era Maria Magdalena?!)
15. Deci după ce au prânzit, a zis Iisus lui Simon-Petru: Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia? El I-a răspuns: Da, Doamne, Tu știi că Te iubesc.Zis-a lui: Paște mielușeii Mei.
24. Acesta este ucenicul care mărturisește despre acestea și care a scris acestea, și știm că mărturia lui e adevărată. (Ioan, 21)
Deci daca ucenicul cel iubit a scris Evanghelia dupa Ioan, numai un roman gen Codul lui Da Vinci poate sustine asa o minciuna: ca ucenicul nu era Ioan, ci Maria Magdalena. Din pacate pentru cei care neaga invatatura Sfintilor Parinti, Evanghelia zice ca Maria Magdalena si "ucenicul pe care-l iubea Iisus" sunt doua persoane diferite:
1. Iar în ziua întâia a săptămânii (duminica), Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineață, fiind încă întuneric, și a văzut piatra ridicată de pe mormânt.
2. Deci a alergat și a venit la Simon-Petru și la celălalt ucenic pe care-l iubea Iisus, și le-a zis: Au luat pe Domnul din mormânt și noi nu știm unde L-au pus. (Ioan, cap.20)
Alte erori si sminteli respinse de ortodoxie: ca Maria Magdalena i-a spalat capul si picioarele cu mir lui Iisus, ca a fost prima care a inteles Invierea, in definitiv ca ea a fost deasupra apostolilor ba chiar si a Maicii Domnului, care nu s-au invrednicit sa vina primii la mormant si n-ar fi crezut in Inviere dupa vederea mormantului gol, a giulgiului si a naframei (Doamne fereste de asa hule!) Dovada ca nu asa stau lucrurile e ca Maica Domnului (si poate chiar apostolul Ioan) s-a ridicat cu trupul la cer, pe cand Maria Magdalena are sfinte moaste la Athos.
Dar Sf.Apostol Pavel, care a stat mult de vorba cu Sf.Apostol Petru si cunostea direct acesta detalii de dupa Inviere ne zice:
3. Căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce și eu am primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi;
4. Și că a fost îngropat și că a înviat a treia zi, după Scripturi;
5. Și că S-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece;
6. În urmă S-a arătat deodată la peste cinci sute de frați, dintre care cei mai mulți trăiesc până astăzi, iar unii au și adormit;
7. După aceea S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor; (I Corinteni, cap.15)
33. Și, în ceasul acela sculându-se, s-au întors la Ierusalim și au găsit adunați pe cei unsprezece și pe cei ce erau împreună cu ei,
34. Care ziceau că a înviat cu adevărat Domnul și S-a arătat lui Simon. (Luca, cap.24)
Asadar, Iisus s-a aratat lui Petru (caci era cuprins de deznadejde dupa lepadare si probabil fugise in singuratate sa-si planga cu amar pacatul), apoi "celor doisprezece" si in apoi tuturor "apostolilor"; deci termenul de apostol in sens larg se refera la toti ucenicii care L-au cunoscut personal si urmat in peregrinari pe Iisus, iar in sens restrans - adica "cei doisprezece apostoli" e cercul interior, al celor care vor judeca pe Israel (pt. simplitate si pt. a nu repeta mereu expresia "cei doisprezece apostoli", eu personal ii numesc pe acestia apostoli si pe ceilalti ucenici):
14. Iar zidul cetății avea douăsprezece pietre de temelie și în ele douăsprezece nume, ale celor douăsprezece apostoli ai Mielului. (Apocalipsa, cap.21)
Nu putem spune daca Iisus i s-a aratat Mariei Magdalena inaintea lui Petru, dar inclin sa fiu de acord cu unul din cei mai mari parinti ai Bisericii: Sf.Grigorie Palama, ajuns la cea mai inalta cunoastere a Dumnezeirii (vazator al energiilor necreate), care spune ca Iisus trebuie sa se fi aratat intai si intai Maicii Sale, fie si numai pentru cinstirea pe care i-o datora ca fiu dupa trup (pe langa faptul ca prin ea s-a izbavit pacatul Evei):
"Nimeni dintre oameni nu l-a vazut pe Adam, la inceput, cum a fost plamadit si daruit cu viata, caci in acel ceas nu exista inca niciun om. Cea dintai dintre toate fapturile omenesti l-a vazut o femeie, caci Eva a fost cea dintai fiinta omeneasca creata dupa Adam; tot astfel, pe cel de-al doilea Adam, Care este Domnul, n-a fost om sa-L vada inviind din morti, caci nimeni dintre cei apropiati Lui nu se afla de fata (...) Or, dupa ce a inviat El, cea dintai care L-a vazut a fost o femeie. Totusi evanghelistii au vestit in chip ascuns un fapt pe care il voi descoperi evlaviei voastre; caci cea dintai dintre toti oamenii care a primit vestea cea buna a Invierii Domnului – asa cum se cuvenea si era drept – a fost Nascatoarea de Dumnezeu; iar ea a primit vestea chiar de la Domnul. Ea a fost cea care, inaintea tuturor, a stiut ca El inviase, cea care s-a bucurat de cuvantul Sau dumnezeiesc si nu doar ca L-a vazut cu ochii si L-a auzit cu urechile, dar tot ea a fost cea dintai si singura care I-a atins cu mainile ei picioarele neprihanite, desi evanghelistii nu spun in chip limpede toate acestea, nevrand ca tocmai Mama sa fie adusa drept martora, spre a nu da prilej de banuiala celor necredinciosi. Insa intrucat noi, acum, prin harul Celui Inviat, graim cuvantul nostru catre cei credinciosi, luand incredintare de la Cel ce a spus ca “nu este nimic ascuns, care sa nu se dea pe fata” [Luca 8, 17], vor fi dezvaluite de noi si acestea.
Maica Fecioara era de fata cand a fost cutremurul, cand a fost rostogolita piatra, cand a fost deschis mormantul, fiind de fata si paznicii lui, chiar daca erau cazuti la pamant de frica. De aceea, dupa cutremur, de indata ce s-au ridicat, nu s-au gandit decat la fuga. Insa Maica Domnului se desfata cu aceasta priveliste, fara a le impartasi teama. Iar mie mi se pare ca pentru ea, in primul rand, s-a deschis acel mormant datator de viata.
Si s-au dus ele degraba “cu frica si cu bucurie mare” [Matei 28, 8]. Iar mie imi pare ca Mariei Magdalena, ca si celorlalte femei care au mers atunci impreuna la mormant, le era intrucatva teama. Caci ele nu intelesesera inca puterea celor graite de inger si nici nu izbutisera sa primeasca in intregime lumina, ca sa o vada si sa o inteleaga pe deplin: insa Maica Domnului a simtit marea bucurie despre care vorbeste Matei; intelegand cuvintele ingerului si fiind cuprinsa toata de lumina – ea, care era pe deplin curata si plina de dumnezeiescul har; ea, care daduse crezare arhanghelului, intrucat acesta se aratase deja de multa vreme vrednic de incredere, prin faptele sale – cum oare, fiind de fata la toate aceste intamplari, ar fi putut Fecioara cea plina de dumnezeiasca intelepciune sa nu fi inteles ceea ce s-a infaptuit?
Dar daca L-a vazut, daca L-a atins cu mainile ei, daca L-a intalnit si L-a ascultat, cum a putut spune cuvinte ca acestea:
“L-au luat” si “nu stim unde”? Insa, dupa ce Petru si Ioan au alergat la mormant, dupa ce si ei au vazut giulgiul si dupa ce s-au intors de acolo, “Maria statea afara langa mormant plangand”. Vedeti, dara, ca nu numai ca ea [Maria Magadalena] nu-L vazuse inca, dar nici macar n-avusese parte de coplesitoarea bucurie de a-L auzi. Iar cand ingerii care erau de fata au intrebat-o: “Femeie, de ce plangi?”, ea nu le vorbeste, in raspunsul ei, decat despre Cel mort. Atunci, cazand si ea inaintea Lui si cautand sa-I imbratiseze picioarele, L-a auzit spunandu-i: “Nu te atinge de Mine!”; iar prin acest cuvant aflam ca, atunci cand,pentru intaia oara, s-a aratat Maicii Sale si femeilor care o insoteau, El i-a ingaduit doar ei sa se atinga de picioarele Lui, chiar daca Matei face ca aceasta atingere sa fie impartasita si de celalalte femei, nevoind Evanghelistul, din pricina pe care am pomenit-o la inceput, sa vorbeasca deslusit despre rolul pe care Maica Domnului l-a avut in acele imprejurari."
http://calindragan.wordpress.com/201...mironositelor/