Iată că au trecut cele 40 de zile.

Cu ajutorul lui Dumnezeu vredncii fraţi şi surori din grupul de rugăciune s-au ostenit în a citi Psaltirea.Prin sârguinţa lor s-a citit cîte o Psaltire pe zi.
Dacă Dumnezeu a primit rugăciunea noastră nu ştim, dar nevoinţa noastră cu siguranţă a văzut-o căci a fost fără dor şi poate cu noi("acolo unde doi sau trei se roagă în numele Meu acolo sunt şi Eu).

Au fost cu mult mai mulţi decât cei care au citit catismă.
Fiecare s-a rugat cum a putut ,unii s-au rugat pentru acei care au avut catismă punând pomelnic sau dând liturghie.
Au fost şi preoţi care dându-le pomelnicul cu o sumă modestă s-au trecut pe pomelnic şi au promis că îi vor pomeni mult timp de acum încolo pe cei care se roagă şi pentru ţară,

Dacă e să fiu sinceră când au sărit unii sau alţii pe mine cu tot soiul de provocări m-am clătinat şi mi-a părut rău că am reînceput rugăciunea.
M-am simţit penibilă.Aş fi vrut să dispar sau să şterg topicul deschis de mine.

Nu ştiu ce ispite au avut alţii dar eu am avut în famile ( şi încă nu după păcatele noastre) dar m-am spovedit oridecâte-or am simţit că mă poticnesc şi iată că mâine e ultima zi şi încheiem rugăciuna.

Doamne ajută-ne nouă.