Citat:
În prealabil postat de tricesimusquintus
Mă uimește această formulare "învățătură ulterioară Evangheliei" ce seamănă foarte mult cu condamnabila "altă Evanghelie" de care vorbește sf. ap. Pavel. Și dacă stăm să ne gândim bine, nici nu este "ulterioară" această dogmă a nemuririi sufletului, ci își are rădăcinile în cuvintele diavolului din Eden: "hotărât că nu veți muri!".
|
Cuvintele Șarpelui "hotărât că ne veți muri" se referă atât la moartea fizică, precum și la moartea spirituală. Ambele sunt consecințe ale Căderii.
-la moartea fizică, deoarece aceasta a apărut DUPĂ Cădere și anume ca efect al ei. Pentru creștini (în afară de adventiști) moartea fizică înseamnă despărțirea sufletului (duhului, dacă preferați) de trup.
-la moartea spirituală, adică la desprinderea de prietenia lui Dumnezeu. În acest sens, poți să fii cu "duhul băgat în trup" și totuși să fii "mort". Dealtfel, aceasta era starea oamenilor până la venirea lui Cristos și în această stare credem noi (religiile tradiționale) că se nasc și acum.