View Single Post
  #736  
Vechi 27.06.2010, 21:06:17
ovidiu-s's Avatar
ovidiu-s ovidiu-s is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.05.2008
Locație: Targu Mures
Religia: Ortodox
Mesaje: 800
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Doriana
Si cu asta m-ai incuiat. Cum nu stiu greaca, trebuie sa te cred pe cuvant. Pana invat greaca m-am uitat in KJV. Se pare ca si regele James avea idei preconcepute , ca si Cornilescu si Anania:
"3:18 For Christ also hath once suffered for sins, the just for the unjust, that he might bring us to God, being put to death in the flesh, but quickened by the Spirit:
3:19 By which also he went and preached unto the spirits in prison;
3:20 Which sometime were disobedient, when once the longsuffering of God waited in the days of Noah, while the ark was a preparing, wherein few, that is, eight souls were saved by water."
Nu are rost să le îi dai citate din edițiile protestante englezești.
La 1 Petru 4.6 este explicat foarte bine versetul de la 1 Petru 3.18.
Eu le-am dat adventiștilor de zeci de ori, zeci de citate biblice în care se vorbește despre existența sufletului dincolo de moartea trupului. Niciodată nu am primit răspuns.
Poate voi fi mai norocos acum:

1 Petru 4.5-6 „Ei își vor da seama înaintea Celui ce este gata să judece viii și morții. Că spre aceasta S-A BINEVESTIT MORȚILOR, CA SĂ FIE JUDECAȚI CA OAMENI DUPĂ TRUP, DAR SĂ VIEZE DUPĂ DUMNEZEU CU DUHUL. “ În Biblia tradusă de B. Anania scrie “s-a bivestit CHIAR ȘI morților” iar în Biblia Cornilescu: “ȘI CELOR morți”. Adică sensul e clar: pe lângă cei vii cărora le-a propovăduit Mântuitorul în timpul vieții pământești le-a propovăduit ȘI CELOR MORȚI în timpul coborârii în Iad.

4 Regi 13.21 (sau 2 Imp.13.21-biblia sectantilor) “Dar iată, odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete și, speriindu-se, au aruncat mortul în mormântul lui Elisei.CĂZÂND ACELA, S-A ATINS DE OASELE LUI ELISEI ȘI A ÎNVIAT ȘI S-A SCULAT PE PICIOARELE SALE”.
Puteau oasele unui sfânt decedat să facă minuni dacă sufletul acelui sfânt nu mai exista?
Marcu 9.43-48 „Și de te smintește mâna ta, tai-o că mai bine îți este să intri ciung în viață, decât, amândouă mâinile având, să te duci în gheena, în focul cel nestins. UNDE VIERMELE LOR NU MOARE ȘI FOCUL NU SE STINGE Și de te smintește ochiul tău, scoate-l, că mai bine îți este ție cu un singur ochi în împărăția lui Dumnezeu, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului. UNDE VIERMELE LOR NU MOARE ȘI FOCUL NU SE STINGE.”
Despre ce foc care nu se stinge și despre ce vierme e vorba aici, dacă voi adventiștii negați existența Iadului?
Să ne oprim și la citatul din Apocalipsa 20.7-10 :
„Și către sfârșitul miilor de ani, satana va fi dezlegat din închisoarea lui, Și va ieși să amăgească neamurile, care sunt în cele patru unghiuri ale pământului, pe Gog și pe Magog, și să le adune la război; iar numărul lor este ca nisipul mării. Și diavolul, care-i amăgise, a fost aruncat în iezerul de foc și de pucioasă, unde este și fiara și proorocul mincinos, ȘI VOR FI CHINUIȚI ACOLO ÎN VECII VECILOR”.
Aici Biblia susține clar existența veșnică a sufletelor și existența Iadului, referindu-se la pedeapsa antihriștilor și a celorlalți oameni amăgiți de diavol. Sunt curios să văd cum veti ocoli răspunsul la problema asta!
Să ne oprim și la definiția pe care o dă însăși Mântuitorul termenului de Înviere:
Ioan 5.28-29 “vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui. Și vor ieși, CEI CE AU FĂCUT LUCRURI BUNE SPRE ÎNVIEREA VIEȚII ȘI CEI CE AU FĂCUT CELE RELE SPRE ÎNVIEREA OSÂNDIRII”.
Acesta e un alt citat pe care adventiștii îl ocolesc, pentru că argumentează existența Iadului.
Să ne referim și la Schimbarea la Față a Domnului:
Luca 9. 28-31“luând cu Sine pe Petru și pe Ioan și pe Iacov, S-a suit pe munte ca să Se roage. Și pe când se ruga El, chipul feței Sale s-a făcut altul și îmbrăcămintea Lui albă strălucind.ȘI IATĂ DOI BĂRBAȚI VORBEAU CU EL, CARE ERAU MOISE ȘI ILIE Și care, arătându-se întru slavă, vorbeau despre sfârșitul Lui”
Evangheliile arată că Hristos a vorbit cu două personae care trăiseră demult. Ilie s-a înălțat la cer, dar Moise era mort. (Deut 24.5 “Și a murit Moise, robul lui Dumnezeu, acolo, în pământul Moabului, după Cuvântul Domnului”) Cu cine a vorbit Hristos acolo la Schimbarea la față, dacă sufletul lui Moise nu mai exista conștient?
Apoi, in epistola catre Evrei 12 ;22 "Ne-am apropiat de muntele Sion si cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc si de zeci de mii de ingeri in adunare sarbatoreasca si de BISERICA CELOR INTAI NASCUTI care sunt injscrisi in ceruri si de DUHURILE DREPTILOR CELOR DESAVARSITI si de Iisus Mijlocitorul Noului testament"

2 Cronici 33.6 “ Manase a adus oameni care chemau duhurile morților și fermecători; și a înmulțit relele împotriva Domnului, mâniindu-L.”
Lev 20.27 “Bărbatul sau femeia, de vor chema morți sau de vor vrăji, să moară neapărat”
Dacă vechii evrei nu credeau în existența sufletelor după moarte, atunci de ce le interzice D-zeu sub pedeapsa morții, spiritismul? Nu era mai simplu sa le spuna D-zeu ca sufletul nu mai exista pur si simplu?

(Apoc. 6, 9-11). Si cand a deschis pecetea a cincea, am vazut, sub jertfelnic, sufletele celor injunghiati pentru cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia pe care au dat-o.
Si strigau cu glas mare si ziceau: Pana cand, Stapane sfinte si adevarate, nu vei judeca si nu vei razbuna sangele nostru, fata de cei ce locuiesc pe pamant? Si fiecaruia dintre ei i s-a dat cate un vesmant alb si li s-a spus ca sa stea in tihna, inca putina vreme, pana cand vor implini numarul si cei impreuna-slujitori cu ei si fratii lor, cei ce aveau sa fie omorati ca si ei.”

Filipeni 1. "22.Dacă însă a viețui în trup înseamnă a da roadă lucrului meu, nu știu ce voi alege. 23.Sunt strâns din două părți: doresc să mă despart de trup și să fiu împreună cu Hristos, și aceasta e cu mult mai bine; 24.Dar este mai de folos pentru voi să zăbovesc în trup."
În versetul de mai sus sfîntul Pavel afirmă clar existența veșnică a sufletului.
__________________
Singurul scop al vieții e mântuirea sufletului, pregătirea lui pentru a intra în Rai (sf. Calinic)