[Florin-Ionut]

Draga Ana,

Am mutat discutia aici, ca sa fie in topic. Daca mai vrei sa continuam.

În prealabil postat de anna21

Pai tu pe cine asculti? Sf. Ioan Gura de Aur? Imi amintesc ca a vorbit impotriva teatrelor (distractiilor "lumesti").. ca sa aducem discutia la nivelul "civilizatiei" prezente.. tu participi la teatrul de astazi? sau nu ai televizor, nu vizionezi filme etc... Deci chiar asculti ce spune Sf. Ioan Gura de Aur?

Eu discutam despre lucruri serioase, de viata si de moarte, cum ar fi refuzul de a primi Painea Vietii dupa canoanele apostolice. Chestiuni esentiale, Ana, nu particularitatile vietii crestinului anului 2010.

Da, ma uit la tv, dar nu sunt dependent de el. Prefer TVRurile, Discoveryurile, Mezzo, cateodata ma uit la stiri si pe alte canale. Ma uit si la filme - daca imi place primul sfert de ora altfel nu -, merg(eam) la Filarmonica, si, tine-te bine, joi seara am fost la concertul Symphoenix (formatia Phoenix + cor + orchestra + soprana + floricele), unde am cantat impreuna cu toata lumea Andrii Popa, Fata verde si alte refrenuri cunoscute.

Nu consider lucrurile astea ca fiind pacate, deci nu le-am pomenit la spovedania de sambata. Avem nevoie si de asa ceva, vorba unei preitene psiholoage, "ca sa n-o luam pe toloaca"...

În prealabil postat de anna21

Nu sunt impotriva impartasirii dese DACA ne lepadam de pacate si de iubirea patimilor noastre.

Este imposibil sa ajungi la sfintenie sau la desavarsire, caci vad ca acolo tintesti, daca nu te impartasesti cu Hristos. Daca vrei, iti caut citatul - daca nu ma insel, Sfantul Nicodim Aghioritul a spus-o. Vei incerca intr-adevar sa ajungi la nepatimire, dar nu vei reusi daca te impartasesti o data la trei luni sau mai rar.

În prealabil postat de anna21

Altfel doar ne iluzionam ca am fi ceva, chiar daca ne impartasim des. Sarim peste lepadarea de cele lumesti? Nu.

Ce inseamna cele lumesti pentru tine? Caci vad ca dai exemple de gen televizor, teatru samd. Lumescul, lumea care apare in atatea locuri in NT inseamna doua lucruri: pe de o parte oamenii din jurul nostru, pe de alta parte raul care se face in lume. Deci lepadarea de lume inseamna incetarea savarsirii raului, oprirea caderii in pacate. Nu vom reusi din prima, pentru ca depinde de contextul vietii fiecaruia, dar, in timp, Hristos biruieste daca tu Ii accepti prezenta nemijlocita prin Sfintele Taine.

În prealabil postat de anna21

In omul trupesc (preocupat de ce mananca, cum se imbraca, cum socializeza si de cate ori sexualizeza :) ), Duhul nu sta. Vorba fratelui Zaharia.. il "obligam" pe Hristos sa faca voia noastra? Nu, nu va sta in noi.

Daca Il refuzi, raspunde-mi la o singura intrebare: cand te vei decide sa te impartasesti, vei fi vrednica de asta? Vei fi desavarsita, meritoasa, virtuoasa, sfanta?! Cand te vei considera asa, sa stii ca ai cazut langa talpa iadului si ca trebuie sa reconsideri gandul cel rau al slavei desarte si al parerii de sine care-i ataca mai ales pe cei care au o viata imbunatatita.

Sambata la spovedania am inceput asa: "Parinte, m-am impartasit in fiecare Duminica cu nevrednicie. Si el m-a intrerupt zicand: intotdeauna ne vom impartasi nevrednici fiind!" De fapt, ti-am mai zis asta intr-o postare trecuta.

În prealabil postat de anna21

Iarasi, nu o lua personal.
Daca ar veni Traditie (care are idei radicale, cu unele nu sunt de acord, dar sunt de acord cu atitudinea lui generala) si ar spune: eu ma impartasesc saptamanal.. as zice oau!!! Dar nu zice. De ce?
Sau fratele Zaharia.. nu zice nici dumnealui acest lucru.
Sau Geo Nectarios..
De ce? Ma intreb si eu.
Nu cumva ei privesc mai mult spre propriile lor pacate? Ma intreb.

Cei enumerati mai sus gresesc daca, mai ales dupa o Facultate de Teologie Ortodoxa, nu se apropie de Hristos la fiecare Liturghie la care participa. Si mai gresec smintindu-i pe altii, incercand sa-i impace cumva pe cei care se impartasesc rar cu cei care se cumineca des. Fiecare din noi vom da seama pentru tot ce am zis si am facut, Dumnezeu sa ne ajute si sa ne indrepteze.

În prealabil postat de anna21

Dar multi considera credinta un fel de hobby sau un exercitiu spiritual pus tot in slujba zeului om.. nu?
Cum ne ingrijim de trup si minte.. iaca trebuie sa avem si o viata spirituala, la alegere eventual (nu ma refer la tine, ci va spiritul timpului, sa zic asa).. Si mersul la biserica, rugaciunea sunt lucruri pe care le bifam in agenda de bun crestin, uitand ca de fapt noi trebuie sa-i dam lui Hristos INTREAGA NOASTRA VIATA, in toate aspectele ei.

Mie imi place sa le spun unora in gluma ca hobbyul meu este religia crestin-ortodoxa. :)

Draga, cat timp avem un duhovnic imbunatatit si facem ascultare de el, cat timp avem constiinta treaza si ne spovedim foarte des, impartasindu-ne si mai des daca se poate, cat timp ne straduim sa nu pacatuim in nici un fel daca se poate, cat timp nu disperam daca am comis vreo infractiune, cat timp cautam Imparatia Lui Dumnezeu inca din lumea asta nebuna, cat timp ne rugam si facem fapte bune cat mai des - putem sa ne declaram ortodocsi autentici si putem sa ne laudam in Crucea pe care o ducem veseli, cu bucurie, impreuna cu Hristos.

În prealabil postat de anna21

Abia atunci ne putem impartasi si zilnic daca vrem.

Cand este acel atunci? Niciodata! Pentru ca asta si urmareste cel viclean, amanarea!!! Amanarea pocaintei si amanarea unirii cu Dumnezeu in Sfintele Taine. Pretexte nu sunt? O multime... Lasa, Ana, ca o sa te impartasesti in postul urmator, ca premiu pentru viata merituoasa si pentru pocainta ta - nu? Deci tu nu te vei apropia de ortodoxia autentica daca gandesti asa.

În prealabil postat de anna21

Daca nu suntem acolo trebuie sa ne pocaim in primul rand... ca nu suntem decat niste ipocriti.
Nu se poate sa pastrezi si placerile lumesti si sa vrei si viata vesnica. Primele trebuie sacrificate. Macar sa nu ne lipim sufletul de mancare, de impresie buna ce o facem aspupra lumii, de glumele cu prietenii, de prestigiul de la munca, de nevasta din pat etc..

Ti-am mai zis, dar o repet: Sfintii cei mai mari cereau timp de pocainta pe patul de moarte, desi vedeau ostirile ingeresti bucurandu-se impreuna cu Hristos pentru sufletul lui care urma sa mearga la Cer. Pocainta este tot timpul, dar pentru fiecare functie de situatia lui exinstentiala, functie de context si de un milion de factori. De aia spune Hristos sa nu judecam, pentru ca nu cunoastem toata problema in complexitatea ei. Un duhovnic spunea ca exista 6 miliarde de tipuri de vietuire crestineasca, de feluri de mantuire. Si sa stii ca treaba asta e atat de relativa incat unii au fost si au ramas Sfinti chiar dupa ce au omorat oameni (Ioan Valahul, ca sa scape de viol) sau dupa ce au aruncat cu pietre dupa ierarhii ortodocsi dar pacatosi (am uitat numele acelei Sfinte).

Deci cum vei trage matale concluzii, la cei 21 ani ani pe care se pare ca ii ai, cand nu cunosti amanuntele care alcatuiesc viata cuiva? Nu poti. Ai fost cumva maritata avand un sot eterodox? Stii cumva ce cruce duc acei oameni care incearca sa-si mantuiasca TOATA casa, nu numai pe ei insisi?! Nu stii. Tu citesti postari si concluzionezi. Si te smintesti de unii ca indraznesc sa gandeasca altfel decat tine - ai facut deja doua referiri la mine si la Traditie.

Daca insusi Pavel, apostolul neamurilor, nu indrazneste sa traseze linii concrete impunand sotilor reguli de activitate conjugala, cine va veni sa ne invete pe noi de cate ori avem voie si cand nu avem voie? Cat timp avem inelul pe deget si nu comitem fapte reprobabile, poate sa vina si cine-o veni sa caute sa impuna reguli stricte, ca n-o sa-l cred. Nici eu, nici altii care mai scriu pe aici.

Deci, pana cand o sa te mariti si o sa traiesti vreo cativa ani cu sotul tau (care ma gandesc ca n-o sa fie un Sfant, dar mai stii?...), nu mai veni te rog cu sfaturi care te depasesc.

Pana atunci, Doamne ajuta si toate cele bune.

Ionut cel rau