Hm! Schimbare de strategie!?
Initiativa a pornit de la mine? Da. Eram mahnit, neputincios, ingandurat. Omul fara Dumnezeu nu poate face nimic. Iar Dumnezeu e scarbit de ce vede. Intr-un astfel de moment, am zis ca numai Dumnezeu ne salveaza si mi s-a parut atunci ca Biserica nu se implica suficient. Pana la urma, "Biserica Lui Hristos" suntem si noi, crestinii ortodocsi. Macar un pic acolo si tot e mai mult decat nimic.
De ce n-am vrut catisma atunci? Au fost mai multe motive (pe care de altfel le-am discutat pe privat la acea vreme). Orice Psaltire ARE INCLUS Paraclisul Maicii Domnului. Nu mi se parea ca ies din "proiect", ci il completez. Voiam sa fiu implicat, dar si separat, iar asta fiindca nu cunosteam grupul. Imi imaginam ca nu se va ajunge la final, dar eu cu Paraclisul TREBUIA sa merg inainte. Paraclisul imi ia in jur de 40 de minute, iar o catisma 25, 30 cu toate rugaciunile premergatoare. Paraclisul este rugaciunea de suflet pe care-o spun de ani buni si care mi-a adus multe bucurii. Dar cand a fost constituit grupul, s-a intamplat ceva la nivel subtil. Nu pot explica si nu poti intelege!
Acum am acceptat catisma pentru ca nu erau voluntari care sa le citeasca. Sufleteste raman legat de rugaciunile de dupa Hristos. Imi plac multi psalmi dar mai sunt si unii care au ceva ce ma... blocheaza (legat de blesteme, de marire de sine, de judecarea celorlalti, etc) E o chestiune personala, pentru care am ezitat si prima data.
Pentru mine rugaciunea inseamna gandul curat catre Dumnezeu. Cand vorbesc de iertare, e minunat. Cand vorbesc despre calitatile mele si a neamului meu in comparatie cu a altor neamuri... ceva nu-i in regula! Lauda se cevine a fi adusa Lui Dumnezeu. Daca sunt sau nu demn sa fiu ascultat... eu nu stiu!
Multumit acum?