[Mihnea Dragomir]

Să continuăm, domnule tricesimusquintus, de unde rămăsesem:

În prealabil postat de tricesimusquintus

Cât priveşte scrupulozitatea lui "Cristos a fost înviat", versetul din 1 Petru (de unde a pornit toată discuţia noastră) chiar asta zice:
"Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul" (1 Petru 3,18 versiunea sinodală)
iar Biblia dvs. Catolică spune chiar mai frumos:
"Căci şi Hristos a murit odată pentru păcate, El dreptul pentru nişte nedrepţi, ca să ne conducă la Dumnezeu. Cu trupul a fost ucis, dar cu Spiritul a fost readus la viaţă".

E ciudat că aici sesizaţi diateza pasivă (care nu apare totuşi în alte versete), dar nu sesizaţi că, indiferent că spunem "omorât cu trupul, viu făcut cu duhul" ori am spune "omorât cu trupul, înviat pe sine cu duhul" ideea este aceeaşi: avem pe de o parte trup (mort), iar pe de altă parte duh (viu). Chiar nu sesizaţi că Sf Petru este partizanul dihotomiei ceva mai mult decât sunteţi dv ?

Faptul că sf.ap. Petru doreşte să le facă câte o colibă fiecăruia demonstrează că aceştia nu erau nişte "stafii", "spirite diafane" (iertare, dar nu mai ştiu ce termeni să folosesc în confuzia aceasta lexicală şi doctrinară), ci oameni întregi cu trup şi suflare de viaţă (adică "suflete vii" - termen biblic).

Mai întâi, îmi pare că aveţi o intenţie de mişto, pe care o găsiţi probabil de bun gust. În urma obiecţiei dv că termenul de "suflet" sugerează "suflul vital", v-am propus să utilizăm termenul de duh pentru ceea ce este non-trup în om şi am avut impresia că sunteţi de acord.

Dar să revenim: din faptul că Petru doreşte să facă colibe şi le mai şi repartizează, nu putem trage, în mod licit, concluzia că Moise fusese înviat cu trupul. Desigur că sunteţi la curent cu expresia, folosită chiar de Domnul, de "casa Tatălui meu" (Luca 2:49 de exemplu). Pe de altă parte, sper să îmi daţi dreptate că "Tatăl" este duh pur. Prin urmare, duhurile au şi ele "casele" lor. Dacă asta este valabil pentru un duh despre care ştim că este omniprezent, precum cel al Tatălui Ceresc, cu atât mai valabil este pentru duhuri care nu au asemenea atribut.