PARINTELE SAVATIE:
PARTIDUL NU GRESESTE!
"Haideti sa incercam sa-i intelegem si pe cei care scriu „comunicate de presa” la Patriarhie.
De la bun inceput trebuie sa spunem ca episcopul vicar de la Barlad, in cazul parintelui si al calugaritelor de la Tanacu, a incalcat nu doar orice randuiala canonica, ci chiar si regulamentul intern al BOR, caterisind fara cercetare, ca sa nu mai spun de excluderea din monahism, care nici nu exista ca atare.
Dar nu trebuie sa ne ducem la canoane si regulamente pentru a arata ca „procedura” aplicata de episcopul barladean a fost nepotrivita. Noi, ortodocsii de azi, prea ne-am incurcat in regulamente si am uitat cu totul de Evanghelie. Hristos spune: Daca ti-a gresit cu ceva fratele tau, cearta-l intre tine si el. De nu te va asculta, cheama doi sau trei martori. De nu va asculta nici asa, da-l pe mana Bisericii (adica a sinodului, a comunitatii). Iar de nu va asculta nici de Biserica, sa-ti fie tie ca un pagan si vames.
„Cearta-l intre tine si el”, dar nu in direct la Pro TV, Realitatea TV si alte TV, vladica.
Se intelege ca sfintele canoane, in astfel de cazuri, se bazeaza pe cuvintele lui Hristos. Si regulamentul BOR, cel putin pe hartie, zice acelasi lucru.
Atunci cand scandalul a luat proportii si au inceput sa se auda glasuri care negau hotararea anticanonica si pripita a episcopului barladean, cineva a avut ideea sa discute chestiunea in Sinod. Ca, de, o hotarare care poarta parafa Sfantului Sinod nu mai poate fi atacata. Cu alte cuvinte, Sfantul Sinod a devenit o notiune anonima si atat de abstracta, incat nu mai are rost sa il ataci.
Episcopii din Sinod au fost pusi in fata urmatoarei dificultati: pe de o parte, toti vedeau clar ca episcopul vicar a gresit, dar, pe de alta parte, trebuiau să-l scoata cumva basma curata. Atunci, ei au formulat un „comunicat de presa” - ca doar Sinoadele, mai nou, se tin pentru presa -, in care se specifica doar ca inaltii prelati au luat act de sanctiunile aplicate de episcopul barladean. Adica, le aproba. Nu se face nici o precizare in ce au constat aceste sanctiuni si pe ce se bazeaza ele, Sinodul presupunand ca oamenii citesc gazetele si nu mai este nevoie sa dea amanunte.
In continuare „comunicatu’” - ca sa nu mai calomniem Sinodul -, isi exprima perplexitatea in fata cazului, mentionand ca este primul din istoria Bisericii Ortodoxe Romane. Primul caz de exorcizare sau primul ce, tovarase Comunicat? Dar sa lasam ambiguitatea formularilor oficiale din respectivul „document”.
Pentru a-si motiva pozitia lasa, Sinodul se alatura celor care au incercat sa faca din preotii care fac exorcizari si „cred in draci” o mostra a unei lumi arhaice si bizare, care nu-si mai are loc in noua societate. Pentru aceasta, Sinodul a taiat, pur si simplu, din trupul Bisericii aceste madulare suferinde. Cu deplina incredere in metodele „chirurgiei estetice”, pe care le ofera mass-media zilelor noastre, Biserica a recurs la aceasta operatie de infrumusetare, crezand ca nimeni n-o sa-i observe cicatricile rusinoase. Dar, vai, operatia nu a reusit si cicatricile puroiaza, umflandu-se pe zi ce trece.
Daca episcopii din Sinod ar fi avut putina barbatie, ei ar fi trebuit sa-l sanctioneze pe episcopul barladean pentru incalcarea facuta si apoi sa ceara cercetarea celor de la Tanacu in conformitate cu sfintele canoane, timp in care gura nesatula a presei ar fi trebuit umpluta cu altceva, intre timp ar fi aparut expertiza medico-legala care ar fi aratat adevaratul motiv al mortii victimei, si cazul s-ar fi inchis.
ACUM „GLUMA” S-A INGROSAT SI SINODUL NU MAI POATE SPUNE CA ATUNCI S-A PRIPIT, CA, DE, „PARTIDUL NU GRESESTE!” GRESESTE, TOVARASI, GRESESTE SI PARTIDUL, GRESESTE SI SINODUL…
STIMATI TOVARASI, INTRAM IN EUROPA!
Poate cel mai important rol in cazul Tanacu l-au jucat lozincile ce s-au vrut a fi proeuropene, aparute peste tot in presa.
Ca si in cazul politicii, unde Romania a trebuit sa gaseasca cativa tapi ispasitori in lupta ei cu coruptia, Biserica a trebuit sa arate ca si ea se „aliniaza normelor europene”, renuntand la multe din obiceiurile ei „invechite”, cum ar fi inchinarea la icoane, impartasirea din acelasi potir si, desigur, renuntarea la preotii care nu au absolvit facultatea de teologie si practica exorcismele.
Cei de la Tanacu nu mai puteau fi salvati, deoarece ei au devenit un simbol, un simbol al raului care impiedica Biserica Romana sa intre in Europa. Din clipa in care au fost declarati simbol si au incetat sa mai fie priviti ca oameni reali, despre ei se putea spune orice. Cei de la Tanacu „au crucificat” o calugarita (care nu era calugarita), i-au bagat caluse in gura, au legat-o cu lantul de la caine si asa mai departe. Ne miram totusi ca nu s-a spus ca au si ars-o pe rug, ca pe vrajitoarele din Evul Mediu.
Toate aceste acuzatii au fost contrazise in instanta, prin probe. Dar aceasta nu mai conteaza. Scenariul facut de presa a avut o vanzare atat de buna, incat ce rost mai are sa umblam acum cu amanunte?
A fost o dovada in plus ca romanii, abia scapati de comunism, nu au invatat inca ce este manipularea. Ei merg orbeste incotro ii duc gazetele.
Oare nu se stie atata lucru, ca papa de la Roma e la Roma, Roma, in Italia, iar Italia, in Europa? Oare chiar nu se stie ca si catolicii practica exorcismele?
Este chiar atat de greu sa admiti ca cei pe care medicii ii leaga in spitale, ii sedeaza si ii incuie in custi, din cauza cumplitei lor agresivitati, nu pot sa nu se revolte si sa nu se napusteasca asupra tuturor, atunci cand li se citesc rugaciuni? De ce, dar, atata vorba ca din torba in numele unei Europe luminoase si lipsite de prejudecati?
Ati fost vreodata la un spital de nebuni din Romania ca sa vedeti de ce fel de tratament se bucura pacientii de acolo? De ce nu scrie presa despre aceasta? De ce calugarul de la Tanacu este primul caruia i-a venit in cap sa lege un bolnav? Ganditi-va la asta.
Romanii s-au turnat unii pe altii pe timpul comunistilor, se toarna si acum in fata Europei. Au pupat mainile grecilor fanarioti, ale frantujilor, ale austriecilor, ale turcilor, ale rusilor, ale…, ale… Romani, opriti-va, nimeni nu v-a laudat vreodata pentru asta!
EXISTA DRACI IN EUROPA?
Sa ne intoarcem dar la cei care au starnit, de fapt, acest scandal: dracii. Da, dracii, stimate cititorule.
Multe glasuri din presa, unele ironice, altele indignate si patetice, se intreaba: ce facem in Europa cu o Romanie in care mai exista draci? Ca niste adevarati exorcisti ai vremii celei noi, gazetarii romani si-au suflecat manecile si au hotarat sa scoata dracii afara din Europa! Gata, au zis ei, sau dracii, sau Europa!
Dar ce sa mai vorbim de gazetari… Multi dintre preoti au declarat cu seninatate (daca prostia poate fi senina) ca dracii nu exista, de fapt. Altii, care au mai mers pe la scoli, au zis ca dracii, desi exista, trebuie totusi sa fie scosi cu grija.
Presa a fost invadata de injurii prin care Romania este invinuita de practici medievale si pagane. Adica, scoaterea dracilor, se intelege.
Dracii sunt o nascocire a Evului Mediu si a religiilor pagane? Putem spune ca intre crestinism si practicile de exorcizare nu exista nici o legatura?
Mai intai si mai intai, vreau sa aduc aminte ca Biserica nu este un partid fondat la Bucuresti și ca, oricat de convingatori au incercat sa fie unii preoti in a sustine ca dracii nu exista, avem dreptul sa facem recurs si la alte surse. De exemplu, Biblia.
In Evanghelia de la Matei (cap. 8, 28) se povesteste cum Hristos, mergand pe langa Marea Gadarenilor, a fost intampinat de doi indraciti. Acestia, spune sfantul povestitor, erau atat de cumpliti, incat nimeni nu indraznea sa le iasa in cale.
Despre alt indracit, evanghelistii Marcu si Luca marturisesc ca, desi era legat in lanturi si in obezi, le rupea de multe ori si era manat de demon in pustie (Lc. 8, 29 și Mc. 5, 3-4).
Asadar, Evanghelia ne spune nu doar ca exista draci, ci si ca unii dintre ei, intrand in om, il pot face pe acesta atat de periculos, incat nici lanturile, nu-l pot opri din agresivitatea sa.
Dracii, asa cum sunt descrisi ei in Sfanta Scriptura, pot intra in oameni si pot vorbi prin gurile acestora. La vazul lui Hristos, dracii au strigat: „Ce ai cu noi, Fiul lui Dumnezeu, ca ai venit inainte de vreme ca sa ne chinuiesti?” (Mt. 8, 29). Apostolul Pavel a intrat in mare incurcatura cu filipenii din cauza ca a izgonit dintr-o slujnica un duh pitonicesc care, ghicind, aducea mult castig stapanilor sai (Fapte 16).
In fine, nu oricine poate scoate draci. Ucenicii nu au putut scoate dracul din fiul mut al unui biet israelitean. Niste iudei, incercand sa scoata un duh necurat din cineva, l-au blestemat, zicand: „Va jur pe Iisus, pe Care II propovaduieste Pavel!” Numai ca, napustindu-se indracitul asupra lor si fiind aproape sa-i omoare, a racnit: „Pe Iisus il cunosc si pe Pavel il stiu, dar voi cine sunteti?” (Fapte 19,13-15).
SCOATEREA DRACILOR ESTE O PORUNCA DATA DE HRISTOS: „MERGETI SI PROPOVADUITI. PE CEI BOLNAVI II VINDECATI, PE DRACI IZGONITI-I!” (MT. 10, 8).
Chiar randuiala Botezului incepe cu o exorcizare.
Cele mai celebre rugaciuni de izgonire a demonilor din Biserica Ortodoxa sunt rugaciunile Sfantului Vasile cel Mare, ale Sfantului Ioan Gura de Aur si ale Sfantului Ciprian, episcopul care s-a convertit dintre vrajitorii vremii, rugaciuni care dateaza din secolele IV-V, nu din Evul Mediu.
E adevarat ca bagatelizarea dracilor este o idee mai veche. Precursorii si urmasii Revolutiei Franceze, ca si neintrecutii propagandisti sovietici, au redus numele lui Dumnezeu la absurd prin bascalia facuta pe seama unui iad plin cu cazane si draci care umbla cu furcile sa-i intepe pe pacatosi.
Scopul meu nu este sa fac un tratat de demonologie, ci doar sa spun ca demonii nu sunt o nascocire a subconstientului colectiv, ci fapturi reale; amintite frecvent in Sfanta Scriptura. Adica, daca spunem ca demonii nu exista, putem spune ca nici Hristos, Care S-a pogorat la iad, n-a existat .
[In ziarul mitropoliei Banatului „invierea”, un preot ortodox incerca sa-i convinga pe cititori, intr-un articol de doua pagini, ca a venit vremea ca Biserica sa renunte la lepadarile rostite in randuiala Botezului si ca este inadmisibil ca, Ia inceputul mileniului trei, ortodocsii sa mai scuipe asupra diavolului si sa zica: „Ma lepad de tine, satano!”]
Am insiruit pasaje din Sfanta Scriptura pentru a arata ca dracii si exorcismele nu sunt fauriri ale Evului Mediu si nici obiceiuri populare care nu-si mai au loc in Europa. Alta problema este ca, pentru multi, nici Evanghelia nu este o autoritate.
Dar ai in acest caz, stimate spirite europene, sa ne hotaram: spunem sau nu pe fata ca nu credem in Evanghelie si nu mai rostogolim de colo colo butoiul cu slogane, care mie, personal, imi aduc aminte de copilaria mea sovietica - „Gata cu dracii, gata cu popii, gata cu biserica!”?
|