Citat:
În prealabil postat de sophia
Pentru ca s-a discutat ceva mai in urma.
Ori eu nu pricep, ori ceva nu este clar pentru multa lume.
Oameni buni:
Zice sa nu postesti sambata si duminica.
Dar, pe de alta parte, ca sa te impartasesti trebuie sa nu mananci de seara, pana dupa impartasanie nimic, sa nu bei nimic. Te duci cu stomacul gol si curat.
Si asta nu se cheama post?
In plus scrie, am citit undeva cum se pregatesc preotii pentru liturghie (nu stiu daca e undeva si pentru mireni):
Ei nu au voie sa manance si sa bea de sambata seara, iar dupa ce se impartasesc, tot post trebuie sa manance mi se pare. Si nu au voie nici cu sotia in cele doua zile, deci si post trupesc.
Mai scria undeva, aici pe forum precis, dar si in alte parti undeva, ca nu ai voie sa ai relatii cu sotul/sotia sambata si duminica, tocmai din cauza impartasaniei.
A fost discutie mare pe forum.
La fel scriu si unii monahi (de ex, par. Cleopa) si de aia am probleme cu ei, chiar mai rau: o saptamana inainte post si trei zile dupa.
De aia spun, ca nu poti sa te impartasesti saptamanal.
Aceste doua indicatii se bat cap in cap.
Nu poti sa te impartasesti fara sa postesti macar 1/2 zi.
Trebuie lamurita cumva, acolo sus la sinod aceasta problema, ca sa stim si noi cum facem.
Care este canonul, regula actuala? asta trebuie stabilit. Canoanele vechi spun una, monahii alta, si etc.
Si mai este solutia: da preotul dezlegare sa te impartasesti tot timpul, fara ca sa tii vreun post. Eu asa cred. Altfel nu poti, n-ai cum.
|
Ai observat corect, Sophia.
Cei care sunt pentru impartasire saptamanala ignora invatatura privitoare la post si oprire de la relatii trupesti.
Ceea ce m-a facut curioasa si perioada postului am citit mai ales ce s-a scris despre post si nevointa si am ajuns la concluzia postul si abstinenta sunt extraordinar de importante.. nu intru in detalii, cine chiar este onest se poate informa singur.
Eu am observat si in viata mea ce diferenta este intre a posti (mancare, relatii trupesti, "distractii" lumesti, fara televizor, reviste etc..) si a trai lumeste (in limite decente, dar totusi lumeste).
Pana la urma ajungem sa ne credem "buni" pur si simplu pentru ca nu facem pacate evidente.. si mergem asa la impartasit cand noi de fapt mustim de patimi trupesti si avem mintea robita de placeri. Placeri "permise", desigur, dar robia exista.
(Off topic.. imi amintesc ca un ateu mi-a spus ca el va merge in rai - daca raiul exista- ca nu a facut nimic rau. Pai asa gandesc majoritatea crestinilor!!)