Un sfat va daca se poate
Scriu aici pentru ca singura speranta care mi-a ramas este Dumnezeu impreuna cu Sfintii Lui! Imi iubesc parintii foarte mult de aceea am incercat sa nu ii supar niciodata si sa ii fac sa se simta mandra de mine. Bunicii din partea mamei a fost o a doua pereche de parinti pe care mi i-a dat Dumnezeu in vremea copilariei mele care a fost cea mai frumoasa parte a vietii mele si dupa care acum tanjesc. Nu prea am fost o eleva buna la scoala, toate temele care le aveam de facut pe adoua zi le rezolvam in 2 ora inclusiv teoria pe care o aveam de invatat. La varsta de 14 ani, bunicii mei s-au stins din viata iar singura dorinta a lor a fost ca eu sa invat si sa urmez o facultate si conform spuselor bunicului sa ajung o "mare directoare". Si uitati-ma, m-am zbatut in viata si am reusit sa dau la o facultate, sa o termin dar...............ESEC TOTAL!!!! Vinerea trecuta am primit vestea ca nu imi pot sustine examenul de licenta din cauza unui examen la care nu am obtinut o nota minima de trecere. Am vazut negru in fata ochilor si am simtit in acel moment ca Dumnezeu m-a parasit, avand in vedere cat m-am chinuit in realizarea lucrarii de licenta (Valentina-membra acestui forum stie cat m-am chinuit si nu vreau decat sa ii multumesc din tot sufletul ca mi-a fost alaturi si m-a ajutat) iar cand am finalizat-o....surpriza... trebuie sa astept anul urmator pentru a o putea sustine. Nu am fost o studenta stralucita dar mi-a placut sa invat astfel incat sa nu mi se reproseze ca am trecut prin facultate "ca gasca prin apa". Parintii mei au fost foarte mandrii de mine cand am venit acasa si le-am spus ca am terminat de lucrat la licenta iar profesorul indrumator mi-a spus ca este buna, numai ca ieri le-am spus ca nu o mai pot sustine anul acesta. Si acum imi vin in minte cuvintele mamei care au sunat cam asa: "Cum Vasilica sa nu o mai poti da? Si cat m-am zbatut ca sa faci o facultate si acum la urma .....trebuie sa mai astepti un an!!!!!". In acel moment simteam ca am omorat un om, stiind cate sacrificii financiare a facut mama mea astfel incat sa reusesc sa platesc taxele de scolarizare. Rusinea pe care o am fata de tatal meu este si mai mare avand in vedere faptul ca se trezea la ora 4.30 dimineata si pleca la servici si se intorcea seara la ora 19.00 doar ca sa castige un ban in plus pentru ca mie sa nu imi lipseasca nimic pe perioada facultatii. In momentul de fata ma simt ca un parazit, ca un obiect care ocup locul degeaba in aceasta viata. Poate exagerez dar o parte din mine s-a rupt. Ultimul semestru din perioada facultatii l-am dedicat special realizarii licentei si ca sa demonstrez ca nu va mint o sa va spun un singur lucru: atat de mult m-am dedicat realizarii acestei lucrari si atat de mult m-a afectat neputinta sustinerii ei incat aseara cand m-am asezat in pat ca sa ma uit la un film nu stiam care este "procesul tehnologic" pentru a viziona acel film si anume, uitasem ca eu ca sa inteleg acel film trebuie sa ii citesc si subtitrarea. Ma simteam si ma simt ca o intrusa in continuare si efectiv imi este scarba de mine pentru ca nu am fost in stare sa termin o facultate. Ma simt uitata de toata lumea si de Dumnezeu inclusiv, dar e si normal sa ma uite la cat de multe rele fac si la cat de pacatoasa sunt. Un sfat din partea dumneavoastra ar fi binevenit deoarece acesta m-ar putea ajuta sa ma ridic din prapastia in care ma aflu. Mi-e jena sa ma rog si lui Dumnezeu, imi este rusine de mine, mi-e frica ca El nu o sa ma asculte in continuare deoarece nu merit ajutorul Lui. As vrea sa am puterea sa consider acest necaz ca o incercare din partea Lui. Oare asa sa fie? Voi ce parere aveti?
|