"In filme si reviste "icoana" casatoriei o constituie intotdeauna un cuplu tanar.
Insa, odata, in lumina si caldura unei dupa-amieze de toamna, autorul randurilor de fata a vazut pe o banca dintr-o piata publica doi soti, batrani si saraci.

Stateau mana in mana, tacuti, bucurandu-se in lumina blanda, de ultima caldura a anotimpului
Tacuti, caci toate cuvitele fusesera spuse, pasiunea stinsa, furtunile se linistisera. Intreaga lor viata trecuta era, totusi, in intregime prezenta in aceasta tacere, in aceasta lumina, in aceasta caldura, in aceasta pasnica impletire a mainilor. Prezenta- si gata pentru eternitate, gata pentru bucurie. Pentru mine, aceasta este imaginea casatoriei, a frumusetii ei ceresti."

Schmemann despre “icoana casatoriei”.



"Bărbatul caută regulile; o femeie cunoaşte excepţiile.
Dar viaţa este o excepţie continuă de la reguli. Oriunde există viaţă adevărată, domneşte nu o regulă, ci o excepţie.
Bărbatul luptă pentru reguli. Femeia are o experienţă vie a excepţiei.
„Excepţia” este profunzimea creştinismului ca viaţa. In viaţa creată şi dăruită de către Dumnezeu, totul este o excepţie, deoarece totul este unic, irepetabil, un izvor ce ţâşneşte din adâncuri."

Din “Biografia unui destin misionar – Jurnalul parintelui Alexander Schmemann”