[Jane Says]

Poate cu un picior in afara topicului, dar cred ca e important:

1. Este in firea lucrurilor ca omul nu are o problema de ordin legal cu Dumnezeu. Natura problemelor noastre nu tine de judiciar. Universul nu este o instanta de judecata.


2. Hristos nu a venit sa ii faca pe oamenii rai buni, ci sa ii faca pe cei morti - vii. Aceasta inseamna ca natura problemelor noastre nu este una morala ci una existentiala sau ontologica. Avem o problema care este inradacinata in insasi natura existentei noastre (cazute), nu in comportamentul nostru. Comporamentul bun nu va corecta aceasta problema.



3. Fiintele umane au fost create pentru a trai in comuniune cu Dumnezeu. Nu suntem facuti sa traim ca indivizi autosuficienti, caracterizati de capacitatea noastra de alegere si decizie. Suntem fapturi pentru comuniune, nu pentru consum.



Astfel, daca vrem sa traim in aceasta comuniune, ne vom stradui sa ne rugam, nu ca o datorie morala, ci ca insusi modul nostru de existenta. Ne rugam, postim, facem milostenii, ne marturisim, ne impartasim, nu pentru a deveni oameni mai buni, ci pentru ca, daca neglijam aceste lucruri, vom muri. Si moartea va fi inceata, caracterizata de disolutia progresiva a ceea si cine suntem.




Cred ca multi dintre noi avem acea perspectiva "judiciara" asupra pacatului iar in articolul acela pe care il citisem scria chiar ca aceasta perspectiva domina in teologia apuseana si ca e motivul pentru care si infloreste ateismul acolo, ca o reactie fireasca impotriva unui Dumnezeu care sta cu ochii pe noi si ne sanctioneaza toate derapajele morale (legale).