Citat:
cocacoc, faptul ca multi oameni de stiinta geniali, descoperitori ai unor teorii fundamentale in stiinta moderna (apropo, stii cine a avansat pentru prima data ipoteza Big-Bangului ?) au fost oameni profund credinciosi demonstreaza fara putinta de tagada un fapt fundamental:
CREDINTA NU ESTE INCOMPATIBILA CU RATIUNEA SI CU STIINTA !!!
|
Da, dar nu dovedeste in nici un fel ca faptul ca erau credinciosi a ajutat cu ceva in cazul descoperirilor respective.
Mai mult, afirmatia ta scrisa cu majuscule mai sus ar nevoie, inainte de toate, de o definire a termenilor. Ce intelegi prin credinta? E un cuvant cu un sens foarte larg, la fel cu un alt cuvant aruncat degraba in discutii, si anume "spiritual/spiritualitate".
Credinta e prezenta si la un deist relaxat, si la un habotnic care vede pe peste tot numai draci si ingeri. Ambele atitudini in fata divinului intra sub incidenta cuvantului "credinta", pentru ca ambii cred.
Dar spune-mi, te rog, care din pozitiile de mai sus crezi ca va fi imbratisata de un om de stiinta, care traieste din gandire rationala si critica?
Uite un citat din Einstein:
“I believe in Spinoza's God who reveals himself in the orderly harmony of what exists, not in a God who concerns himself with fates and actions of human beings”
Deci da, ratiunea unui om de stiinta poate fi compatibila cu un [i]anumit[i]gen de credinta.
Citat:
|
Acest simplu fapt nu trebuie neaparat sa te intoarca la credinta, DAR ar trebui sa te faca sa-ti reapreciezi pozitia exprimata mai devreme prin fraza "Si era OK, pana cand mi-am dat seama ca pentru a crede tot ce mi se spunea legat de religie trebuia sa "adorm" intai ratiunea. Si nu mi s-a parut un compromis acceptabil."
|
Am raspuns in mare parte mai sus, eu am scris treaba aia, nu cocacoc.