Citat:
În prealabil postat de anna21
Am mai raspuns asta.. de multe ori am spus.
Cand am pocainta pe masura pacatelor.
Nu stiu de ce se sare peste pocainta si spovedanie.
Si eu nu pot ajunge la pocainta fara post si rugaciune.
Altfel degeaba imi notez pacatele si le spun la duhovnic, daca ele nu ma dor destul de tare ca sa ma lepad de ele, daca nu ma tem de pacat ca si de moarte etc..
Daca ma spovedesc si cad din nou in aceeasi greseala, ceva a fost in neregula. Si eu zic: inseamna ca nu mi-am vazut pacatul, nu am inteles cat am gresit, nu mi-a parut rau cu adevarat.. (un exemplu).
Pocainta si durerea pt greselile noastre trebuie sa fie pe masura pacatelor.. eu asta am inteles din cat am citit. Si am vazut pe pielea mea ca fara pocainta reala (nu declarativa) ma intorc din nou si din nou la acelaesi pacate).
Din experienta mea personala.
Mi s-a intamplat sa mi se dea dezlegare sa ma impartasesc de mai multe ori... si mi s-au intamplat lucruri care m-au impiedicat sa ajung la biserica. Nu o data. Eu le-am luat ca pe un raspuns.
Cred ca nu-l putem "pacali" pe Dumnezeu. El stie exact cat putem si cand incercam sa o luam pe cai ocolite.
Este foarte simplu sa te duci cu lista in fata duhovnicului. Dar este foarte, foarte greu: sa te lepezi de patimi si de cele lumesti, sa incerci cu adevarat sa traiesti ca un crestin in lepadarea preocuparilor lumesti, in rugaciune etc.
Eu nu reusesc sa fiu un crestin real, dar macar incerc.
Cum ar fi sa spun ca postul (aici inteleg si abstinenta) nu este musai (doar ca nu pot sa-l tin), cum ar fi sa spun ca este ok sa ma machiez, parfumez, pictez unghii etc.. cum se spune aici, doar pt ca eu sunt prea vanitoasa..etc, etc. etc....
Toate acestea cu vesnica scuza ca ne purtam credinta undeva inauntru.. dar ea exista, numai ca nu se vede in fapt.
Pana la urma care este diferenta dintre viata mea si cea a lui nea gigel care este bolnav si tine dieta stricta si tot din cauza bolii nu prea face multe "pacate" ca deh, mai mult sta in pat. Este si nea gigel un fel de "crestin"? Un exemplu doar.
Adica pana la urma in ce fel un crestin nu este din aceasta lume (cuvintele mantuitorului) daca in fapt nu ne deosebim de cei ce iubesc aceasta lume?
|
Anna: gandeste-te la doua lucruri. Pe de o parte s-ar putea sa suferi de scrupulozitate (ai impresia ca niciodata spovedania ta nu e sincera, niciodata nu faci ce trebuie, etc.) Pe de alta parte gandeste-te daca ai destula incredere in Dumnezeu. Cand preotul iti spune rugaciunea de dezlegare, el nu se joaca. Chiar Dumnezeu te iarta si iti sterge pacatele. Indiferent daca pocainta ta este imperfecta. Indiferent daca tu simti ca nu ar trebui sa fii iertata. Important este ca spovedania sa fie sincera si cu parere de rau si cu dorinta de indreptare. Ca nu versi tone de lacrimi langa preot, este altceva. Dar nu inseamna ca nu esti iertata si ca Dumnezeu nu te primeste. Ai incredere ca in timpul spovedaniei chiar Dumnezeu vorbeste prin preot? Daca preotul iti spune sa te impartasesti, atunci te impartasesti, daca iti spune sa te impartasesti de mai multe ori, deci asa faci. Fiindca de fapt asculti de Dumnezeu.
Citat:
|
Cand o vrea Dumnezeu ma voi impartasi des.
|
Dumnezeu vrea de fiecare data cand esti la Sf Liturghie. Important este sa vrei si tu.