[mariamargareta]

231. “Şfântul Nicu Gabriel”, ultima trâmbiţă pucioşească (IV)

Dumnezeu sa-i ierte si sa-i lumineze pe cei care arunca vorbe hulitoare despre acest parinte fara a sti adevarul. Mama parintelui, ramasa vaduva, l-a incredintat spre crestere unei femei sarace, contra cost. Aceasta femeie facea parte din ,,Noul Ierusalim”.

Drept pentru care parintele Gabriel a inceput sa colinde manastirile din intraga tara pentru a primi cuvant de invatatura. S-a atasat mai mult de parintele ILARION ARGATU, de la Manastirea Cernica. Intre dansii s-a creat o legatura puternica. Parintele Ilarion Argatu l-a sfatuit sa aiba nevointa rabdarii sfintitoare, in ispitele pe care le va infrunta.

Dupa absolvirea Seminarului Teologic s-a indreptat spre Manastirea Ramet. Se pare ca s-a si calugarit. (Observaţia 2. O sugestie care edulcorează la modul interesat biografia romanţată a “părintelui”. Cei care au pretenţie să scrie despre viaţa lui ar fi trebuit să se documenteze la sursă, evitând formulări de genul “se pare” sau “parcă” sau “pare-mi-se”sau “pasă-mi-te”. ) La insistentele deranjante ale mamei, paraseste manastirea. Urmeaza o perioada de calvar: lupta parintelui cu ispitele, asa cum i le anticipase duhovnicul sau. Isi doreste cu ardoare sa-si pastreze voturile monahale, (Observaţia 3. Incertitudinea “se pare că s-a călugărit” a devenit pe nesimţite o certitudine: “avea în mod cert voturile monahale, deoarece acum se căznea din răsputeri să nu şi le încalce”. ) motiv pentru care isi doreste o casatorie alba. (Observaţia 4. “Căsătoria albă” este o invenţie care n-are nimic cu monahismul, nici cu seriozitatea vieţii de creştin. Ori eşti căsătorit, ori eşti monah. Cine pretinde că poate îmbina la modul meşteşugăresc monahismul cu căsătoria este un mare farseur, care le dispreţuieşte şi le înjoseşte pe amândouă, ca şi când fiecare în parte ar fi imperfectă, dar perfect perfectibilă. Căsătoria albă este un fel de “struţo-cămilă” în viaţa socială, o instituţie pe care n-o recunoaşte nici statul, nici Biserica. N-ar fi exclus însă ca, dacă se va ajunge şi la noi la recunoaşterea dreptului la familie pentru homosexuali, minoritatea sexuală a celor care pretind că au contractat o “căsătorie albă”, sau măcar “gri”, să revendice şi ei niscaiva recunoaşteri oficiale în această privinţă, pe motiv de “egalitate în drepturi” )

Prin doica sa, ,,Noul Ierusalim”, care avea nevoie de un preot ravnitor ca parintele, ii gaseste si o mireasa care isi dorea acelasi lucru. (Observaţia 5. Este vorba de Georgeta, o creştină cuminte şi aşezată, care credea că N.G. e sincer în demersurile sale de pseudo-familist, amator de “căsătorie albă”. La puţin timp după căsătorie însă, N.G. şi-a dat arama pe faţă, cerându-i tot mai insistent soţiei sale legitime să-şi facă datoria conjugală de femeie căsătorită. Conflictul a devenit atât de fierbinte iar Georgeta era atât de încăpăţânată în a-l refuza pe” monahul Gabriel” care o voia de soţie nu numai la bucătărie, ci şi “la pat”, încât N.G. şi-a dat seama că nu-şi va putea rezolva vreodată necesităţile biologice decât în afara familiei. În consecinţă a părăsit-o pe Georgeta, lăsând-o la Borăneşti fără nici un rost şi fără vreun mijloc de subzistenţă. Georgeta a început să trăiască de pe o zi pe alta, vânzând broderii pe care le făcea la maşina de cusut. Liderii pucioşi au acceptat fără părere de rău dezertarea lui N.G. de la datorie, deoarece ei nu aveau neapărat nevoie de “popa Gabi”[căci aşa îl numeau ei în mod invariabil], pentru că ei aveau “preoţii” lor, nehirotoniţi, dar “aleşi de Duhul Sfânt, în chip supranatural”. Pe N.G. l-au suportat pe lângă ei doar atâta vreme cât el le-a fost docil, dar când au constatat că el are tendinţe megalomanice, s-au debarasat de el fără nicio părere de rău. Perioada de coabitare i-a fost însă de mare folos lui N.G., care a învăţat de la liderii pucioşi arta de a se face convingător în faţa credincioşilor printr-o sfinţenie afişată la modul ostentativ şi spectaculos. Cu “lecţia învăţată”, N.G. a putut să se descurce pe mai departe de unul singur, aplicând cu succes multe din stratagemele pucioşeşti de captare şi manipulare a adoraţiei creştinilor )