231. “Șfântul Nicu Gabriel”, ultima trâmbiță pucioșească (V)
Fiecare dintre cei doi spera sa-l atraga pe celalalt de partea lui. (Observația 6. Părintele voia s-o atragă “la pat”, iar Georgeta voia să-l atragă spre viața ascetică. De aceea nu se înțelegeau ) Parintele era singur, iar consoarta lui avea aliati care-i dadeau idei…(Observația 7. Aliații Georgetei erau liderii pucioși, care condamnau fățiș Taina Căsătoriei și relațiile conjugale dintre soți. Copiii rezultați din “scăpările” unora dintre creștini erau considerați “rodul păcatului” și “eticheta de neșters a desfrânării” soților respectivi )
Cand s-au convins ca nu-l pot aduce ca preot la ,,Noul Ierusalim”, (Observația 8. Nici nu aveau de gând. Cel mult, “popa Gabi” era vizat ca posibil preot pentru creștinii din “poporul cel vechi”, cel care dezertase odată cu moartea Verginicăi și nu voia cu nici un chip să-i recunoască drept legitimi pe noii lideri de la Noul Ierusalim ) au inceput denigrarile pe care parintele le-a suportat cu multa rabdare. De multe ori viata i-a fost pusa in pericol. S-a separat de sotie, apoi a fost mutat din Boranesti, judetul Ialomita in satul Gresia, com. Stejarul. jud. Teleorman.
S-a rugat cum numai omul singur si disperat care-L are unic aliat pe Dumnezeu se poate ruga. Il iubea pe Dumnezeu cu ardoare. Simteai ca-ti transmite acea iubire de Dumnezeu din preaplinul inimii. (Observația 9. Instruit temeinic cu strategii performante, din legăturile strânse pe care le avusese cu liderii pucioși, “popa Gabi” a început să-și adune propria sa turmă. Ca să fie convingător, a aplicat metode văzute la foștii lui stăpâni, liderii pucioși: deschiderea Cărții, saturarea dialogului cu cuvinte sacre, modificarea slujbelor canonice cu cuvinte noi, care să creeze sentimentul că slujbele au ceva aparte, nu ca acelea ale “creștinilor de rând”. Rând pe rând apar inovații precum “Preasfântul Dumnezeu”, “Preasfântul Domn Iisus Hristos”, “Preasfântul Tată”, “Preasfântul Fiu” etc., care transformă pleonasmul în virtute sacrosantă și creează în spectatorii creștini sentimentul că sunt în fața unui prestigitator al Harului )De ce nimeni nu-i invidiaza si viata pe care a dus-o? O viata de marturisitor in care in fiecare seara sa te gandesti ca aceasta s-ar putea sa fie ultima.
Iata , a venit timpul sa-i urmam exemplul, nu sa ne pierdem in discutii sterile. Caci nu-i totuna daca denigram pacatul sau virtutea. Toti preotii sunt chemati sa faca ce-a facut parintele Gabriel. Sa se informeze si sa-i informeze pe crestini care este calea care duce la mantuire. (Observația 10. Dar toți preoții asta au făcut și asta fac, din toate timpurile. Nu a descoperit “popa Gabi” America, și nici “calea care duce la mântuire”!)
Intr-o lume care are alt fel de idealuri parca nu mai era loc pentru un preot ca parintele Gabriel. Da, acum sunt la moda preoti care ne invata sa ne punem cipul pe pasapoarte, pe buletin si chiar pe mana ori pe frunte. Iar parintele a plecat spre ceruri ca-ntr-o joaca de copii, la nici 41 de ani, lasandu-ne cu lumea noastra si cu preotii pe care-i meritam…
Ia-ti, romane, opinci de fier si mai cauta preoti ca parintele Gabriel, daca-i mai gasi! Iar pe cei care-l ponegresc, Dumnezeu sa-i ierte, caci ori au fost neinformati ori dezinformati…
|