[mariamargareta]

231. “Şfântul Nicu Gabriel”, ultima trâmbiţă pucioşească (XIII)

-urmare-

Rugăciune
Preasfinte Doamne Iisuse Hristoase, cu mijlocirea Preasfintei Fecioare, pentru rugăciunile Sfântului nostru Părinte Gabriel, vă rog cu toată smerenia şi umilinţa iertaţi-ne şi miluiţi-ne pe noi, păcătoşii robi. Iertaţi-mă pe mine, păcătosul/-a (N) şi vindecaţi trupul şi sufletul meu de boala (...) ce mă chinuie, de duhuri rele, de vrăji, farmece şi blesteme şi faceţi de nimic toată puterea diavolului. Cu Preasfânta Putere curăţaţi sufletul şi trupul meu de patimi, păcate, întinare şi întunecare, ca să mă luminez, să mă smeresc iar inima mea să fie templu curat închinat Preasfinţiei Voastre spre sălăşluire.
Iertaţi pe toţi cei răposaţi din neamul meu (...) de păcatele lor şi-i uşuraţi şi izbăviţi de muncile veşnice ale iadului.
Iertaţi-mă şi pe mine, iar în ceasul ieşirii sufletului meu din trup, vă rog cu umilinţă şi cutremur, să trimiteţi sfinţii îngeri să mă scape de înfricoşaţii diavoli ai văzduhului şi vămilor şi să ducă sufletul meu în lăcaşurile din Preasfântul Rai.
Ajutaţi-mă, Sfinte Părinte, pe mine păcătosul, să lupt să nu primesc noile acte de identitate electronice (biometrice) şi pecetea-666- microcip pe mâna dreaptă sau pe frunte, ce vor veni în curând. Daţi-mi curajul să fug din calea lor şi să prefer asceza, pustnicia sau martirajul, decât o viaţă vremelnică, de huzur dar fără Preasfântul Dumnezeu.
Ajutaţi-mă, Sfinte Părinte , să fac fapte bune, plăcute Preasfântului Dumnezeu, ca
să dau răspuns bun la Preasfânta Judecată şi împreună cu Preasfânta Maică, cu Sfinţia voastră, cu toţi Sfinţii şi toate Sfintele Puteri cereşti, să pot cânta şi eu osanale şi imnuri de slavă Preasfântului Dumnezeu, in vecii nesfârşiţi.
Mulţumire, cinstire, închinare şi închinăciune Preasfântului Tată, Preasfântul Domn Savaot, Preasfântului Fiu Iisus Hristos şi Preasfântului Duh, măriţi, slăviţi şi iubiţi în Preasfânta Treime. Amin, Amin, Amin.

Să consemnăm câteva doar din inadvertenţele grave ale acestor compoziţii apocrife:


1. Din icosul 1 al acatistului rezultă că ca toţi Sfinţii sunt subordonaţii “părintelui Gabriel”, ceea ce este o aberaţie şi o erezie totodată.

2. Aberaţie protocronistă, cu influenţe de la “Noul Ierusalim”: România este “Ţara Făgăduinţei, cea sub formă de peşte” (poate de calcan!)

3. Altă influenţă pucioşească: “Împlinind Cuvântul, Preasfântul Domn Iisus Hristos l-a trimis pe Nicu Gabriel în Grădina Preasfintei Maicii Domnului, România, cu înaltă misiune apostolică”. Propovădirea “Cuvântului de la Pucioasa” este adânc înrădăcinată în obicei: „Am fost trimis să pregătesc Calea Preasfântului Mântuitor, să propovăduiesc Preasfântul Cuvânt,...”

4. N.G. este un “corector al Sfintei Liturghii”. El spune :”Preasfântul Hristos în mijlocul nostru!”, în timp ce preoţii de rând spun doar :”Hristos în mijlocul nostru!”. De altfel, adjectivele “Sfânt” şi “Preasfânt” sunt de un pietism maladiv şi abundă până la o supărătoare bagatelizare. Este un mijloc ieftin, comercial, prin care N.G. se detaşează de ceilalţi preoţi, care preferă să rămână canonici, din dorinţa de a epata în faţa credulilor săi adepţi.

5. Aberantă este şi proorocia “Şfântului nea’Nicu” făcută cu 2 ani înainte de a muri (†1 iulie 2005) privind declanşarea celui de-al treilea război mondial, începând cu anul 2007!

6. Super- şi ultra- aberantă este răstălmăcirea rugăciunii Tatăl nostru:

"Preasfinte Tată Care eşti în Preasfântul Cer, Preasfânt este Numele, viu eşti în Preasfânta Împărăţie. Facă-se Preasfânta Voie, precum în Preasfântul Cer şi pe pământ. Împărtăşeşte-ne cu Preasfântul Trup azi şi ne iartă păcatele precum şi noi iertăm greşiţilor. Şi nu ne lăsa în ispită şi izbăveşte-ne de cel viclean. Amin... Preasfinte Doamne, miluiţi-ne (de 12 ori) "

Oare aşa a rostit Domnul Iisus Hristos rugăciunea "Tatăl nostru" ? Oare nu sunt antihrişti aceia care vor să schimbe Sfânta Scriptură a Noului Testament?

7. Expresia inovatoare "Doamne, miluiţi-ne (de 12 ori) " exprimă erezia că sunt 3 Dumnezei, şi nu un Singur Dumnezeu întreit în 3 Persoane!

8. Formularea “Bucuraţi-vă, că popilor li se va ridica darul” exprimă o bucurie ieftină preluată de la ereticii pucioşi, care se consideră posesori ai unei preoţii superioare celei care a fost păstrată în biserică în ultimii 2000 de ani.

9. Formularea “Sfântul Apostol Al Iubirii” este şi ea pastişată, căci Apostolul Iubirii este unanim recunoscut a fi Sfântul Ioan Evanghelistul. Gabrieliştii nu se sinchisesc însă: pe lângă celelalte enormităţi plămădite pe seama “Şfântului” această furăciune este un fleac.

10. Din acatist rezultă că “părintele Gabriel” îi intoxica sistematic pe adepţii gabrielişti cu o serie de învăţături legate de traiul de zi cu zi, copiate aidoma de la mentorii lui pucioşi: folosirea exclusivă a “apei curate de izvor, netratată chimic sau malefic”, evitarea radicală a “produselor cu aditivi alimentari toxici”, folosirea exclusivă a “roadelor grădinii proprii” , evitând produsele cumpărate de pe piaţă, introducerea în cultul curent a “slujbelor de noapte”, mutarea tuturor sufletelor din iad în rai prin slujbe speciale, “minuni” făcute cu fotografiile, lupta cu “vrăjitoarele”, proorocia Marelui Cutremur, „ceaţa mistică” a Preasfântului Duh, mutarea creştinilor de la blocuri la case, ca să scape de cutremur, promovarea teoretică a “slujbelor fără bani” ca fiind “singurele primite”, proorocul este “vas de cristal preaales”, de care adepţii trebuie să asculte necondiţionat.