[mariamargareta]

231. “Şfântul Nicu Gabriel”, ultima trâmbiţă pucioşească (XIV)

-urmare-

Într-un fragment înregistrat al slujbei Sfântului Maslu, (http://www.youtube.com/watch?v=7MmJ2LgJE3c) se vede cum preotul Nicu Gabriel, deşi citeşte după carte, modifică intenţionat textul citit, alterându-i sensul. Acest demers voluntar este însă un atentat la integritatea Sfintei Tradiţii, aşa cum a fost ea păstrată de sute de ani în cărţile de slujbă ale Bisericii. Iată textul cu pricina, aşa cum este el tipărit în cărţile de slujbă:

“...trimite darul Tău cel tămăduitor şi iertarea păcatelor, şi tămăduieşte pe robul Tău cu mulţimea milei Tale. Aşa, Doamne, Cel ce eşti lesne iertător, Unule milostive şi iubitorule de oameni, Căruia Îţi pare rău de răutăţile noastre; Cel ce ştii că gândul omului este plecat spre cele rele din tinereţile lui; Care nu voieşti moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu; Cel ce pentru mântuirea păcătoşilor Te-ai întrupat, Dumnezeu fiind, şi Te-ai făcut om pentru zidirea Ta; Tu Cel ce ai zis: “N-am venit să chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă”; Tu eşti Cel ce ai căutat oaia cea rătăcită; Tu eşti Cel ce cu osârdie ai căutat drahma cea pierdută şi ai aflat-o; Tu eşti Cel ce ai zis: pe cel care vine la Mine, nu-l voi scoate afară; Tu eşti Cel ce nu Te-ai scârbit de păcătoasa care a spălat cu lacrimi cinstitele Tale Picioare; Tu eşti Cel ce ai zis: de câte ori vei cădea, scoală-te şi te vei mântui; Tu eşti Cel ce ai zis: bucurie se face în cer pentru un păcătos care se pocăieşte; însuţi, îndurate Stăpâne, caută din înălţimea Ta cea sfântă, umbrindu-ne pe noi păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi cu harul Sfântului Tău Duh în ceasul acesta şi trimite-L peste robul Tău acesta (N) care şi-a cunoscut păcatele sale şi a venit la Tine cu credinţă.”


Şi iată cum “citeşte” preotul Nicu Gabriel acelaşi text din Aghiazmatar:

“...trimite darul Tău cel tămăduitor şi iertarea păcatelor, tămăduieşte, Doamne, şi pe robii Tăi aceştia, cu mulţimea milelor sfinţeniei Tale. Aşa, Preasfinte Doamne, Cel ce eşti lesne şi Unul milostiv şi iubitor de oameni, Căruia rău Îţi pare rău de răutăţile noastre; Cel ce ştii că gândul omului este plecat spre cele rele din tinereţile lui; Care nu voieşti moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu; Cel ce pentru sfânta mântuire a păcătoşilor Te-ai întrupat, Preasfinte Dumnezeule fiind şi Te-ai făcut om pentru zidirea Preasfinţiei Sale; Tu Cel ce ai zis: “N-am venit să chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la sfânta pocăinţă”; Tu eşti Cel ce ai căutat oaia cea rătăcită; Tu eşti Cel ce cu osârdie ai căutat drahma cea pierdută şi ai aflat-o; Tu eşti Cel ce ai zis: să vii la Preasfinţia Sa, Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, nu-l voi scoate afară; Tu eşti Cel ce nu Te-ai scârbit de păcătoasa care a spălat cu lacrimi cinstitele şi Preaputernicele Preasfintele Tale Picioare; Tu eşti Cel ce ai zis: de câte ori vei cădea, scoală-te şi te vei mântui; Tu Cel ce ai zis: bucurie se face în Sf...Preasfântul cer pentru un păcătos care se pocăieşte; însuţi, îndurate Preasfinte Stăpâne, caută din înălţimea Ta cea sfântă, umbrindu-ne pe noi păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi cu Preasfântul har şi Preasfântul Duh în ceasul acesta trimite-L peste robii Tăi aceştia care sunt de faţă...”


Concluzie: Departe de a fi “ultima trâmbiţă apocaliptică”, Nicu Gabriel se dovedeşte a fi un farseur lipsit de imaginaţie: el rămâne un jalnic plagiator al liderilor pucioşi de la “Noul Ierusalim”. Totuşi, prin trecerea precipitată din această viaţă, acest epigon al liderilor pucioşi le-a luat-o apăsat înainte: el a fost “sanctificat”, cu câţiva ani mai devreme decât aceştia, de proprii săi admiratori, gabrieliştii îmbătaţi de iluzii deşarte. Liderii pucioşi vor păţi şi ei acelaşi lucru, dar abia la plinirea vremii. Deocamdată, trebuie să mai aştepte cu stoicism până când le va veni rândul.