Adevarul este ca nu ne rugam. Daca spunem un "Tatal nostru" cam pe fuga si ne aruncam in pat, nu e mare lucru, desi noi avem impresia ca este fata de altii, care nu fac nici atat. Avem mereu tendinta de a ne compara cu altii. Dar cand aflam ca acelora li se intampla ceva rau, ni se pare firesc si de asteptat. Pai atunci de ce ne comparam cu cei ce fac mai putin si nu cu cei ce fac mai mult?
De fapt ne cuibarim intr-o comoditate bolnava si egoista, avem tabieturi la care nu vrem sa renuntam si parca am vrea sa ne mantuim, dar dupa propriile noastre reguli. "Dumnezeu ma ierte, parinte, dar eu nu pot tine post." Oare daca te-ai imbolnavi si nu mai ai voie carne, ce zici? Atunci poti? "Eu ma inchin in fata bisericilor si cred foarte mult in Dumnezeu, dar la slujba nu rezist ca mi se pune lesin la stomac. Nu mai zic ca nu inteleg nimic din cantarile acelea si ma apuca un somn de imi vine sa ma culc in mijlocul bisericii." Tu du-te o data, de doua ori si Dumnezeu iti va vedea osteneala si te va intari. "E adevarat ca rugaciunea este foarte buna, dar eu n-am timp sa ma rog, parinte. Toata ziua alerg, iar seara cad mort de ostenit. Hai sa zic ca niste matanii le fac eu taras-grapis, dar nu-mi da canon sa citesc acatistul cutare ca raman corigent." La Dumnezeu nu e ca la piata. Este in puterea ta sa "ramai corigent" sau sa ajungi "laureat". Si in viata e la fel: poti fi sclav sau imparat.
Cu voia Lui Dumnezeu si bunavointa voastra, considerati-ma unul dintre cei inscrisi. Amin!
|