Nu sunt de acord cu cei care merg in manastiri pentru ca au suferit deceptii sau pentru ca viata in lume li se pare prea grea. Manastirea nu este nici loc de consolare si nici cale lipsita de responsabilitati si primejdii. Pana la urma manastirea inseamna tot "lume". Daca nu esti iubitor de comuniune in lume nu vei fi nici in manastire. Daca nu iubesti oamenii in viata de mirean, nu vei reusi sa iubesti nici fratii de manastire. Vei intampina multe ispite.
Ca si in cazul casatoiei, viata monahala ti-o asumi pentru ca iubesti. Dar spre deosebire de iubirea celor mai multi mireni, cea a monahului se indrepta mai ales catre ceilalti si cel mai putin catre sine insusi. Monahul renunta la sine, de dragul lui Dumnezeu si al semenilor. Numai asa se poate darui deplin.
Last edited by Marius22; 01.07.2010 at 15:48:09.
|