Citat:
În prealabil postat de orthodoxia.i.thanatos
Nu exista indoiala ca in primele secole de crestinism se practica impartasirea deasa a mirenilor. La fel de adevarat este insa ca Traditia s-a schimbat incet, fara convulsii si prin consimtirea tacuta a tuturor Bisericilor locale. Stiind ca Duhul lui Dumnezeu nu a incetat sa lucreze in Biserica, zic ca nu ne ramine altceva de crezut decit ca impartasirea la fiecare Sfinta Slujba a servit un anumit scop intr-o anumita perioada istorica. Primele veacuri de crestinism au dat sute de mii, poate milioane de martiri, este perioada in care multi sfinti s-au oferit cu bucurie in inima sa moara pentru Credinta in Hristos, iar acelea erau vremuri cind era suficient sa recunosti ca esti crestin ca sa-ti pierzi viata, de cele mai multe ori in chinuri groaznice. De aceea ma gindesc ca Duhul Sfint ii tinea pe cei din Biserica foarte de aproape ca sa-i mingiie si sa-i intareasca in marturisirea lui Hristos, marturisire care adesea se platea cu viata. Mai tirziu, dupa oficializarea crestinismului ca religie in Imperiul Roman, majoritatea crestinilor nu au mai fost pusi niciodata in situatii atit de radicale ca sa-si marturiseasca si sa-si traiasca Credinta, ceea ce ar explica renuntarea in timp la impartasirea deasa si inasprirea pregatirii pentru impartasire.
|
Multumesc de raspuns,care a fost bine documentat.Poate ca ti-ai raspuns si tie,chiar fara sa vrei.Aici admiti ca
schimbarea Traditiei ( daca este lenta si cu acceptul Bisericilor locale)...nu duce la plecarea Duhului Sfint si pierderea harului mintuitor....desi,pentru mine,aceasta de aici este cu mult mai rea decit schimbarea calendarului.