Iata o pilda la care merita sa luam aminte cand suntem pusi in situatia de a ne face o impresie despre celalalt:

,,Prejudecatile ii tradeaza pe oameni

La sfarsitul unei zile, un satean se aseza pe banca de langa poarta curtii sale si privea cum soarele se ascunde incet, incet dupa linia orizontului. Pe drum trecu un om care se intorcea de la camp. Acesta gandea in sinea lui despre cel asezat pe banca:
- Ce om lenes! Probabil ca a stat asa, fara sa faca nimic, toata ziua.
La putina vreme trecu pe drum un altul. El se gandea:
- Ce om desfranat! Sta asa la poarta ca sa se uite la fetele care ii trec prin fata casei.
Trecu si un al treilea, si acesta cu gandurile lui:
- Omul asta e de buna seama un mare muncitor, isi spunea in sine trecatorul. Dupa ce a trudit toata ziua, sta acum si se odihneste.
Voi ce credeţi ? Care dintre cei trei avea dreptate ? Eu unul nu stiu, dar banuiesc ca primul era un lenes, al doilea un desfranat, iar al treilea un sarguincios. Si asta pentru ca de cele mai multe ori, prejudecatile ii tradeaza pe oameni.''
(Sursa: Crestinortodox.ro)

Desigur se pune problema sa avem discernamant in aceste vremuri, in general. Dar daca acest mod de a pune problema te ajuta sa te mantuiesti, zi-i inainte, mariamargareta.


Desigur un ton mai moderat trebuie mentinut. Important va fi nu sa-l declaram sfant sau pacatos, ci sa-i urmam exemplul in cele de folos pentru suflet. Oricum nu stabilim noi doua daca este sfant. Ti-ai exprimat si tu un punct de vedere, si-au exprimat si isi vor exprima si altii alte puncte de vedere, caci asa e firesc. Dumnezeu deja l-a asezat unde ii este locul ignorandu-ne pe toti! Caci judecata este a Lui.



Modificarea unor rugaciuni poate starni discutii. Corect este sa spunem: ,,Aici a gresit binecuvantatul.” Cuvantul erezie nu este justificat, dupa parerea mea. Atunci respectam si adevarul, si pe Dumnezeu si pe parintele nostru duhovnicesc.

Am mai intalnit duhovnici care nu sunt de acord cu cu rostirea ,,si nu ne duce pe noi in ispita” si prefera sa spuna ,,si nu ne lasa pe noi in ispita”. Chiar si unii teologi considera ca formularea ,, si nu ne duce pe noi in ispita'' este o greseala de traducere ce ar trebui evitata. Personal, nu spun rugaciunea ,,Tatal nostru” nici ca in cartea de rugaciuni nici cum a propus parintele Gabriel Nicu. Sau, mai simplu, le combin pe amandoua. Adica spun ca in cartile de rugaciuni, dar ma rog sa nu ma lase Dumnezeu sa cad in ispita, ca doar nu ma rog lui Antihrist sa nu ma duca in ispita!



Sa nu uitam ca idealurile ii erau inalte, iar trairea de asemenea, ca era izolat intr-un sat cu saizeci de familii (Gresia), unde fusese mutat, ca era hulit si numit vrajitor, cand el alunga prin rugaciune vrajile. In aceste conditii i se pare ca Insusi Dumnezeu este hulit, de aceea simte nevoia sa adauge cuvantul ,,Preasfantul” atunci cand se refera la Dumnezeu, ca sa accentueze cinstea care I se cuvine. Acest aspect l-am preluat. Adresarea reverentioasa : ,, Preasfinte Doamne Iisuse Hristoase, miluiti-ma..." de asemenea am preluat-o. O spun mai ales cand simt ca mi se imputineaza evlavia.



Fiii duhovnicesti ai parintelui Gabriel Nicu nu sunt scutiti de pacatul mandriei. Iar din cauza mandriei se pot face multe greseli.