Imi amintesc, pe vremea când eram la liceu (adică în timpuri imemoriale), Maitreyi, ca și alte romane de Eliade, se citea pe sub mână, în ediții samizdad, bătute la mașină. Tare am fi vrut atunci să de găsească în librării. Dacă erai prins că citești așa ceva, te temeai că te ia Securitatea în colimator. Nu te lua, dar rămăsese frica anilor 50, când simpla rostire în public a numelui autorului era considerată semn de adăpare la cultura capitalistă decadentă și în curs de putrefacție. Ei bine, acuma această carte e în librării. E chiar în programa școlară. Dar nici așa nu e bine. Indiferent că e voie sau că nu e voie, mereu vor fi nemulțumiți.
|