[antoradoi]

În prealabil postat de Daniel777

Când Domnul a predat această taină ucenicilor Său, nu a dat-o ca un sfat, ca adică să mănânce Trupul Meu cine vrea şi să bea Sângele Meu cine vrea, aşa cum a zis că “cine vrea să vină după Mine” şi “dacă vrei să fii desăvârşit”, ci a zis poruncitor: “Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu şi Beţi dintru acesta Toţi, acesta este Sângele Meu”; adică neapărat trebue să mâncaţi Trupul Meu şi neapărat trebue să beţi Sângele Meu. Si iarăşi zice: “Acosta să o face întru pomenirea Mea” (Luca 22,19). Adică, această taină pe care Ei v-o predau, să o săvârşiţi nu numai odată, de două sau de trei ori (precum tâlcueşte Sf. Ioan Gură de Aur) ci zilnic, întru pomenirea patimilor mele. A morţii şi a întregei Mele rânduieli.
Iată deci să şi aceste cuvinte ale Domnului recomandă limpede cele două lucruri necesare Sfintei Impărtăşiri: neapărata ei săvârşire şi săvârşirea adeseori. Adică nu numai să ne împărtăşim, ci să ne împărtăşim şi des. De unde înţelegem că drept credinciosul, în orice stare socială s-ar afla, este îndatorat şi trebue negreşit să primească şi să păzească aceste porunci stăpâneşti.

Subscriu. Numai ca va trebui sa listam aceste citate din Sfinta Scriptura si sa le afisam la intrarea in Biserici ca sa le aprofundeze atit credinciosii cit si preotii,caci sarmanii oameni,mirenii nu fac decit ceea ce li se spune,de catre duhovnic ,si arar indrazneste careva sa-l contreze pe preot,dintr-o smerenie interpretata gresit.Si de ce sa nu o spunem,abia vreo 2-3% dintre preoti daca sint de acord cu IMPARTASANIA deasa.
Personal ,am facut,cu ceva vreme in urma, o fapta rea,impotriva convingerilor mele.Evident ca nefacind asta din convingere,mi-a parut rau,si am mers la spovedit,urgent.Duhovnicul meu suparat imi zice: 6 ani te opresc de la IMPARTASANIE! De cea-i facut asta? ...si a disparut in SFINTUL ALTAR,zicindu-mi sa plec. N-am plecat,insa.Am cugetat un pic la atitudinea parintelui,si la fapta mea,dupa care i-am batut in usa si am incercat o clarificare,niste motivatii"intemeiate".L-am mai "inmuiat" apoi am trecut la "negocieri".Desigur ca-mi parea rau pt ceea ce facusem,dar mi s-a parut nedrept sa ma lipsesc de SF IMPARTASANIE atita amar de vreme.Cu toate ca nu prea realizam eu ,la acea vreme,cam ce PUTERE are IMPARTASANIA.Puteam pur si simplu sa plec,insa mi s-a parut sub demnitatea mea -de om-sa fiu expediata fara menajamente,pt un lucru de a carui gravitate,din punct de vedere spiritual, nu eram constienta.Apoi eu tocmai pt ca-l regretam m-am dus la spovedit.Asa ca nadajduiam sa fiu certata ,insa...cu blindete,nu cu OPRIRE DE LA IMPARTASANIE!Si..am obtinut iertarea,si micsorarea perioadei de penitenta,de la 6 ani la ...6 zile.Slava Domnului! _M-ai faci? ,m-a intrebat parintele,peste 6 zile.Nu stiu ,parinte!,nadajduiesc sa nu.