Citat:
În prealabil postat de hanico
Am citit si eu diverse impresii si pareri mai mult sau mai putin argumentate si am ajuns la concluzia ca multi dintre noi atunci cind nu putem intelege un lucru il condamnam! De ce oare?
Eu stiu ca parintele Nicodim Mandita avea o carte despre feluri de vietuire crestineasca, si nu erau doar 2 acolo, ba chiar erau 4.
-1- Fecioria
-2- Calugaria
-3- Casatoria
-4- Curatia
Fecioria si curatia au puncte comune, si acest mod de vietuire schiteaza de fapt traiul calugariei albe atat de blamat sau neinteles pe aici.
Sa dam un exemplu
Sa spunem ca esti un om oarecare (barbat/femeie nu conteaza) si descoperi ca ai o boala care nu-ti permite sa te casatoresti pentru simplul motiv ca nu poti avea copii, si nu concepi sa faci o casatorie gratuita doar de dragul de a fi ca toata lumea, casatoria in cauza are mari sanse de destramare caci la un moment dat dorinta de a avea copiii a celuilalt care este sanatos va da peste cap lumea celor 2.
Deci nu te casatoresti ca sa nu strici viitorul cuiva legindu-l de tine.
Trec niste ani si incepi sa-ti dai seama ca trairile tale sufletesti te aduc in pragul unei alte alegeri, dar esti singurul copil ramas acasa al unor batrini care isi traiesc ultimii ani in jurul tau, tu fiind sprijinul si bucuria lor.
Pe acesti doi batrini care au facut totul pentru tine(te-au tinut in scoli, te-au ingrjit, te ajuta din pensia lor amarita atunci cind esti somer), va trebui sa-i lasi singuri la batrinete.
Cu atat mai greu iti este cu cit s-au zbatut ei mai tare pentru tine, pina ai putut sa te descurci cit de cit pe picioarele tale!
Si desi iti este tot mai greu sufleteste nu poti pleca, sa-i parasesti la batrinete cind sunt tot mai bolnavi, cind ii vezi ca se imputineaza zi de zi sub ochii tai.
Deci nici nu te poti calugari nici nu te poti casatori, si nu-i deloc usor sa traiesti asa.
Te duci la calugari, la preoti si te spovedesti, iti dau dreptate ca in situatia asta nu-i poti parasi pe parintii tai! dar iti spun ca pina la calugaria in manastire sa te obisnuiesti sa traiesti cit de cit viata monahala in lume, cu post cu rugaciune cu slujbe si viata curata. Faci ascultare si iti dai seama ca te simti mai bine si impaci si pe parinti si porti si grija de sufletul tau.
Eu nu vad nimic rau in asta, zica oricine ce vrea!
|
"Imi era dor de acest subiect aberant" :)
Oare pr. Nicodim mandita o fi mai presus de Hristos care spune ca doua sunt caile mantuirii?
Exemplul tau este total gresit...casatoria a fost instituita de Hristos iar faptul ca o persoana nu poate avea copii este tot cu ingaduinta lui Hristos. Acea persoana nu trebuie sa ascunda aceasta problema fata de jumatatea sa ca sa se ajunga mai tarziu la destramarea casniciei. Nasterea de prunci nu este mantuitoare pe cand casatoria este...sotii depun un juramant la casatorie iar directia lor este spre Hristos, sa se sprijine unul pe altul atunci cand cad.
Ce spui tu e apa de ploaie, e fuga de responsabilitate...normal ca e mai bine singur, tu faci regulile tu le executi...dar lupta, jertfa unde este? Nu poti naste copii dar poti infia cu acordul celuilalt....si asa iti urmezi calea casniciei.
Nu doresti asta, ok!!!
Algi calea fecioriei, mergi in manastire si jura pentru Hristos respectarea voturilor si nu-ti mai fa voia...asta inseamna jertfa.
Asa singurel acasa ce bine e, nu te supara nimeni, faci ce vrei si cand vrei. Iti formezi propria viata cat mai usoara si gata, ti-ai indeplinit misiunea....ce simplu e.