De cand ma stiu au fost discutii cu tata pe tema asta, ne-am certat urat, ani de zile, ..de cand ma stiu, mama a intentat si divortul. Degeaba! Am obosit rau! Apoi, au intervenit si rudele din partea tatalu, sa-l mai potoleasca... Se intampla minunea, dar pentru scurt timp, apoi o ia de la capat.
Inainte poate suporta altfel dar acum mama plange mult, din orice, nu vreau sa intru in detalii..dar si medicul si preotul la spovedanie i-au zis sa-l lase-n pace, sa treaca cu vederea, sa-l ierte ca este rau cu rau dar mai rau fara rau. Asa a facut, insa psihicul ei cedeaza, se roteaza.Inainte se ascundea, plangea pe ascuns, sa nu sufar si eu si din pricina ei, ca-i neputincioasa...acum nu mai poate...cu ochii in lacrimi ma priveste atat de disperata... ....Spera intr-o minune, sa stea fara el, macar la batranete fara tipete, in liniste.
Ce sa fac? Sunt si eu disperata!
|