[mariamargareta]

233. “Fenomenul Nicu Gabriel, ultima trâmbiţă pucioşească”, văzut de ziaristul Emanuel Tânjală (II)

Dar pastorul nu se desparte de oile sale, inainte de-a sta de vorba cu fiecare credincios în parte, pentru a-i afla necazurile şi suferintele. ( Observaţia 9. Dar nu sunt “oile sale”, ci sunt oi ale altor păstori, ademenite cu meşteşug de prin alte staule. “Vorba dulce, mult aduce”, zice un proverb. Fiecare dialog care urmează creează celor veniţi de departe sentimentul că au fost trataţi aici, la Borăneşti, cu atenţie preferenţială. Dacă ar fi fost corect, acest păstor le-ar fi zis oilor să se întoarcă la staulul lor şi să ceară acolo, în biserica lor, ca preotul satului să le facă această slujbă, căci slujbele sunt luate din Molitfelnic şi sunt la fel. Ar trebui să fie!... căci N.G. a avut grijă să falsifice textele tradiţionale, cu scopul de a conferi o aură super-sfântă slujbelor sale. De exemplu, printre alte modificări, el a adăugat în mod forţat adjectivul sfânt la toate cuvintele care îl suportă, în zeci şi sute de cazuri, astfel încât slujbele lui să pară mai sfinte decât cele ale altor confraţi de-ai lui ) El sfatuieste şi incearca sa aline acolo unde este cazul, ori intareste bucuria fara margini a celor vindecati. La iubirea recunoscatoare a acestora din urma, parintele raspunde cucernic şi simplu: "Sa se indure Dumnezeu de noi şi sa ne dea puterea de a trai cu totii în curatie, post şi rugaciune!".

Saracie, ascultare şi castitate

Parintele paroh Gabriel Nicu are abia 35 de ani neimpliniti. Parul lung, deschis la culoare, il impleteste intr-o coada lasata pe spate. ( Observaţia 10. Un prim reper care-l demască a fi un aderent tainic al sectei pucioşeşti, care a generalizat acest port şi la bărbaţii care n-au avut vreodată vreo aspiraţie la viaţa monahicească) Ochii sai mari privesc cu atentie fiecare credincios cu care sta de vorba, caci tanarul pastor de suflete are darul rar al deosebirii duhurilor. Teologii stiu cat de nepretuit este acest har, iar crestinii care il frecventeaza au inteles ca nu-i pot ascunde nici un gand... Datorita tineretii sale neasteptate, parintele este perfect constient de riscurile la care s-ar putea expune, atat fata de credinciosi, cat şi în fata celorlalti prelati. De altfel, nu putini dintre acestia il şi trateaza cu oarecare indoiala. În schimb, crestinii pe care ii pastoreste il iubesc, pana la limita oricarui sacrificiu, ca pe un autentic salvator de suflete. Modestia, simplitatea şi cucernicia sa l-au impresionat chiar şi pe episcopul locului, Prea Sfintia Sa Nifon Mihaita, de la Episcopia Sloboziei şi Calarasului, care ii acorda toata increderea şi sprijinul sau în acest razboi cu diavolii nevazuti, pe care preotul il poarta, în numele lui Dumnezeu, de cativa ani. ( Observaţia 11. Ziaristul nu ne mai spune dacă l-a contactat direct pe P.S. Nifon pentru a obţine această mărturisire, sau a preluat de-a gata părerea lui N.G. despre părerea pe care şi-a făcut-o episcopul despre el. Dacă episcopul locului avea o părere atât de bună despre N.G., exprimată prin cuvintele “toată încrederea”, oare de ce l-a mai mutat disciplinar de la Borăneşti la Gresia?)

Parintele Gabriel a venit pe lume la 23 septembrie 1964, în satul Mogosesti din comuna Dragomiresti - judetul Dambovita şi a crescut intr-o familie de crestini cu frica lui Dumnezeu, dar fara o ravna deosebita a credintei; tocmai de aceea ramane cu atat mai impresionanta "calea cea stramta" pe care a ales-o. În pofida relativei osteneli crestine dovedita de parinti, mama i-a povestit ca, la nastere, o ursitoare i-a prezis ca va ajunge preot! ( Observaţia 12. Această informaţie devine relevantă doar pentru cei care cred în ursitoare, în magie şi vrăjitorii. Pentru o revistă precum cea de faţă [“Revista AS”] informaţia poate fi cotată ca relevantă, dar nu şi pentru creştini!) El insusi a descoperit, putin mai tarziu, dupa varsta de sapte ani, ca are darul prorociei, ( Observaţia 13. Informaţia aceasta, dacă n-ar fi hilară, ar fi cotată ca subversivă pentru Biserică. Un adult întreg la minte se poate descoperi pe sine că este prooroc doar dacă este chemat în mod direct la proorocie de către un Duh, căci Duh este Dumnezeu. Problema dificilă abia acum începe: este aceea a deosebirii duhurilor, şi aici individul singur, lipsit de asistenţa Bisericii, poate fi târât oricând de duhurile rele spre concluzii înşelătoare. Un copil, cu atât mai mult nu poate trage concluzii mature, dacă gândeşte doar cu mintea sa de copil. Totuşi, vom consemna unul dintre cele mai precoce cazuri de proorocie din istoria lumii – dacă nu cumva o fi cel mai precoce! Iar dacă darul şi l-a descoperit singur, la vârsta de 7 ani, înseamnă că îl avea mai dinainte. Probabil că el proorocea încă din leagăn, dar n-a fost în stare să realizeze ce însuşiri înfricoşătoare are decât la vârsta când s-a despărţit definitiv de oliţă) iar spre tarziul primei tinereti a inteles ca Dumnezeu s-a indurat de credinta sa, daruindu-i şi harul deosebirii duhurilor. ( Observaţia 14. Ca şi când credinţa, care este o obligaţie a fiecăruia, mai trebuie şi răsplătită pe deasupra!) Absolvent al Seminarului Teologic din Bucuresti, pe care l-a urmat intre 1983 şi 1988, parintele Gabriel Nicu si-a inceput misiunea pastorala, fiind hirotonisit şi primind, la 2 iunie 1989, parohia de la Boranesti. Casatorit, dar fara copii, preotul a ales de buna voie asprimea vietii impusa prin cele trei voturi monahale - saracia, ascultarea şi castitatea - cu singura deosebire ca, fiind casatorit, a inlocuit castitatea cu stricta cumintenie impusa prelatilor ortodocsi. ( Observaţia 15. Deşi cei care l-au cunoscut continuă să insiste cu aluziile despre Nicu Gabriel, cum că “se pare că s-a călugărit, deoarece a ales de bunăvoie să respecte cu stricteţe cele trei voturi monahale”, E.T. lămureşte clar lucrurile: Nicu Gabriel nici n-a respectat votul castităţii, nici n-a fost ieromonah, aşa cum dorea să creadă despre el simpatizanţii şi pelerinii nou-veniţi, ci a fost preot de mir, căsătorit, fără copii. Folosind formularea “cuminţenia prelaţilor ortodocşi”, E.T. demontează mitul care spune că Nicu Gabriel ar fi fost desprins şi dezinteresat de obligaţiile conjugale faţă de soţia sa, Georgeta, pentru a putea mima faţă de adepţii săi o “castitate originală”. În explicaţiile Liturghierului, “cuminţenia preoţilor” care urmează să liturghisească se traduce printr-o reţinere voluntară de o zi sau două de la relaţiile trupeşti, dar nu prin interzicerea lor. Or, votul monahal al castităţii tocmai asta presupune: abţinerea totală de la relaţiile conjugale. Înseamnă că N.G. întreţinea cu bună ştiinţă o imagine falsă despre persoana sa, atunci când pretindea că este un observator constant şi riguros al voturilor monahale. În momentul în care ai înlocuit votul castităţii cu altceva, din trei voturi au mai rămas doar două. De aceea, corect era să se declare împlinitor doar al primelor două voturi, dar N.G. nici nu clipeşte atunci când interlocutorului lui are impresia că vede cum le împlineşte pe toate trei. De fapt, el nu a împlinit nici unul aşa cum se cuvenea. O fi ales el să respecte cele trei voturi, dar n-a urmat niciunul până la capăt! Sintagma “stricta cumintenie impusa prelatilor ortodocsi” exprimă o obligaţie valabilă pentru toţi preoţii, deci N.G. nu şi-a asumat nici o nevoinţă în plus la acest capitol! Despre ascultare nu putem vorbi decât la modul teoretic, îndată ce N.G. nu avea vreun stareţ aşezat ierarhic deasupra lui. Cât despre sărăcia lucie, vom ajunge îndată să vorbim despre acumularea “profesională” a celor 800 milioane de lei şi apoi gestionarea lor în numele parohiei, în loc să fi delegat această sarcină către unul sau doi epitropi de nădejde.) De 11 ani nu a mai pus gura pe lapte, branza şi oua, iar de la varsta de 18 ani (chiar cu un an inainte de-a intra la Seminar), parintele nu a mai mancat niciodata carne! În plus, nu a gustat ispita alcoolului şi nu a fumat "iarba dracului" niciodata. ( Observaţia 16. Aceste “performanţe” n-ar fi fost aflate de nimeni dacă nu le-ar fi făcut publice chiar autorul lor. Setea de publicitate pozitivă, încărcată cu date statistice, este şi ea un semn al mândriei de a se crede “cineva”. Formularea “nu a gustat din ispita alcoolului” este puţin credibilă, având în vedere că şi vinul are alcool, dar este formulată măiestrit, în aşa fel încât să forţeze un impact favorabil la cititor)