[mariamargareta]

233. “Fenomenul Nicu Gabriel, ultima trâmbiţă pucioşească”, văzut de ziaristul Emanuel Tânjală (III)

Principalele sale arme de lupta impotriva legiunilor de satane ce bantuie, în chip nevazut, prin aceasta lume, raman postul şi rugaciunea. Acesta este, de altfel, cel mai frecvent sfat pe care il da credinciosilor: fiecare sa posteasca dupa puterile sale şi sa se roage neincetat, în gand, oriunde s-ar afla! Înca din 1989, preotul a luat dezlegare de la Prea Sfintia Sa, Episcopul Roman Ialomiteanul - raposat în 1994 - pentru a sluji Sfantul Maslu de unul singur. ( Observaţia 17. O asemenea “dezlegare”, chiar presupunând că a fost obţinută la cerere, încalcă condiţiile de săvârşire a Tainei, care condiţionează prezenţa obligatorie a cel puţin doi preoţi. Chiriarhul locului îşi poate asuma responsabilitatea de a da unele dezlegări, dacă ele nu ating în substanţă – ci numai în formă – vreuna dintre Sfintele Taine. De pildă, se poate admite eventual o căsătorie într-o perioadă de post, din motive de forţă majoră, dar nu se poate admite modificarea rânduielilor Tainei Căsătoriei, în sine. În orice caz, o “dezlegare” făcută de un episcop, presupunând că este validă şi că nu creează impedimente canonice, nu poate opera şi după moartea celui care a dat-o. Arhiereul Roman Ialomiţeanul a trecut la cele veşnice la 12 februarie 1994, iar părintele Gabriel Nicu şi-a început misiunea pastorală în anul 1989. Aşadar, “dezlegarea” – dacă a existat – a avut valabilitate doar în primii cinci ani de pastoraţie ai lui N.G. Despre o reînnoire sau o reconfirmare a ei din partea noului episcop, Nifon Mihăiţă, nu se pune problema, îndată ce în anul 1999 N.G. se acoperă tot cu vechea “dezlegare”, primită cu zece ani în urmă de la episcopul Roman! ) Timp de doi ani de zile a savarsit un veritabil pelerinaj apostolic prin tara, cu scopul colectarii de fonduri ( Observaţia 18. O inovaţie istorică, dar profund necanonică! Chiar dacă admitem că scopul este unul nobil – acela de a renova o biserică – el nu scuză mijloacele, dacă ele sunt necanonice. Preotul trebuie să stea în parohia lui şi aici să facă pastoraţie, nu să vagabondeze prin parohii străine. A numi “pelerinaj apostolic” un periplu de doi ani (!) în care “apostolul Nicu” nu urmăreşte altceva decât destinat smulgerea de bani a oilor risipite prin alte staule este un demers de-a dreptul neserios, dacă nu chiar insolent. O situaţie de dificultate financiară se rezolvă de către preot cu sprijinul episcopului locului, nu prin cerşetorie mascată prin toate judeţele ţării) pentru renovarea bisericii parohiale din comuna Cosereni. Cu acest ostenitor prilej a slujit peste patruzeci de mii de Sfinte Masluri şi Sfestanii! ( Observaţia 19. O minciună sfruntată, care e preluată ca atare de către ziarist de la N.G. căci el este cel interesat să o lanseze. Patruzeci de mii de slujbe în doi ani înseamnă 54 de slujbe pe zi, presupunând că nici o zi nu i-a scăpat zelosului perceptor ambulant. Având în vedere că o Sfeştanie durează o jumătate de oră, iar un Maslu circa două ore, în cea mai optimistă situaţie [în care N.G. făcea 54 Sfeştanii într-o zi], tot ar fi avut nevoie de 27 de ore pe zi ca să le săvârşească! Ridicolul exagerării şi minciunii este inegalabil, în acest caz) Nu s-a atins nici macar de ultimul ban primit ca danie de la crestini, reusind sa agoniseasca aproape 800 milioane de lei, pe care i-a pus integral în slujba parohiei unde pastoreste sufletele. ( Observaţia 20. Având în vedere că s-au operat 40000 de slujbe pe care s-au încasat 800 de milioane de lei, înseamnă că la fiecare slujbă N.G. a încasat suma frumuşică de 80000 lei. Cam pipărat preţul, mai ales pentru cineva care se lăuda că nu are obiceiul de a lua bani de la slujbe, aşa cum fac alţi preoţi. Cităm cu anticipaţie declaraţia lui N.G.: “În aceasta parohie n-am indraznit sa primesc un ban de la nimeni, niciodata, nici la inmormantare, nici la cununie, la nimic!”. Dar, iată că ceea ce pretinde că n-a făcut în parohia lui, se pare că a făcut cu vârf şi îndesat prin parohiile altor confraţi de breaslă) Asa a reusit sa renoveze biserica şi sa construiasca toate chiliile alaturate.

De atunci incoace, orice danie ar primi, de la oricine, parintele ramane fidel votului monahal care il obliga la saracie, trecand imediat banii în casieria parohiei şi consemnand numele donatorului pe un acatist sau macar pe un pomelnic, caci nu pastreaza absolut nici un leu pentru sine. Altfel s-ar face de rusine şi osanda în fata lui Dumnezeu! Verifica, intotdeauna, cu mare grija cum sunt folositi banii, caci - lucid fiind şi cu mare prudenta fata de o asemenea ispita grava - ramane perfect constient de un fapt pe care il mentioneaza adesea: "Mai greu decat sa fii sarac lipit pamantului, laudandu-te ca nu vrei bani, este tocmai dimpotriva, sa stai cu mormanul de bani langa tine, privind cu indiferenta la ei! Asta e o mare incercare...". De cand a renovat biserica, incepand o noua viata parohiala în sat, parintele slujeste în fiecare miercuri şi vineri puternica slujba de vindecare a Sfantului Maslu, iar de 14 ani incoace citeste, regulat, Moliftele Sfantului Vasile cel Mare. ( Observaţia 21. Aici sunt unele nepotriviri flagrante! Mai înainte s-a spus că a urmat Seminarul între anii 1983 şi 1988, fiind hirotonit în 1989. Înseamnă că în anul 1999, în care a fost scris acest articol, avea doar 10 ani vechime! Aşadar, citea, regulat, Moliftele Sfantului Vasile cel Mare, cu 4 ani înainte de a fi hirotonit preot!?! ). În Boranesti, exista aproape 500 de familii de români şi 200 de familii de tigani (care au inceput sa-i copleseasca numeric pe locuitorii autohtoni), insa preotul nu se da batut, vrand sa-i aduca pe toti pe calea cea buna, a dreptei credinte stramosesti. În ultimii ani, tanarul preot a facut incredibile vindecari de cancer, de ciroza sau leucemie, de boli psihice, a scos duhuri rele, a scos argintul viu (numai prin rugaciune!), a dezlegat nenumarate vraji, blesteme, a desfacut cununii, a facut exorcisme, a vindecat copii paralitici... ( Observaţia 22. Paradoxal este faptul că numai pe soţia sa, Geta, n-a putut s-o vindece de surzenie!) Înconjurat de cativa discipoli devotati, precum sora Veronica, sora Maria şi sora Victoria, ( Observaţia 23. În loc să o aibă ca principal colaborator pe soţia sa, Geta, N.G. şi-a ales ca mână dreaptă nu una, ci trei surori confidente, cărora le-a zidit chilii lângă biserică, pe modelul “chibuţurilor” de la “Noul Ierusalim”, ca să le aibă aproape, la bine şi la greu. Dacă ar fi fost un monah de caracter, şi-ar fi ales sfetnici trei bărbaţi, nu trei femei. În acelaşi timp, relaţia dintre el şi soţia lui a evoluat abrupt până la despărţire totală) parintele s-a straduit (si se osteneste în continuare) sa faca fata afluentei de credinciosi, incercand, în acelasi timp, sa nu transforme cruciada sa intr-un al doilea Maglavit. (Observaţia 24. Şi de ce nu? Unii consideră Maglavitul un fenomen pozitiv, care a stimulat credinţa populară spre cote nemaiîntâlnite, duse spre paroxism. Spre exemplu, pucioşii îl consideră pe Petrache Lupu – care “părul îşi schimbă” şi devine cioban la oi – ca pe un pesonaj biblic: tocmai una dintre cele şapte trâmbiţe apocaliptice!) Cei apropiati recunosc, cu emotie, ca se inmultesc de la an la an cazurile celor care vin aici prima oara în carucior, dar - dupa numai cateva luni - pleaca pe propriile picioare! Chiar şi reportajul acesta se datoreaza unor scrisori în care sunt relatate cazuri neasteptate de vindecari.

Dar vindecarile de-a dreptul miraculoase, pe care a reusit sa le savarseasca pana acum prin puterea adevaratei credinte, il fac pe parintele Gabriel Nicu sa exclame, cu modestie, privind fiecare credincios cu lacrimi în ochi: "Dumnezeu a dezlegat prin nevrednicia mea! Cum sa inmultesc eu, Doamne, mai bine şi mai spornic şi cu mai multa ravna dreptmaritoare <<talantul>> pe care mi l-ai incredintat?".

"Sa-ti pui sufletul pentru orice om, fara sa agonisesti nimic pentru tine"

Strain de orice slava desarta şi de publicitate lumeasca, ( Observaţia 25. Dacă era străin de publicitate ieftină, o refuza şi pe aceasta, prin “Formula AS”, ca şi pe cele precedente) parintele Gabriel ne-a primit intr-una din chiliile alaturate bisericii, unde - dupa ce ne-a omenit cu hrana de post şi apa - a acceptat, cu o politete parca stanjenita, sa purtam o scurta convorbire duhovniceasca despre persoana sa ( Observaţia 26. Deşi vorbirea despre sine şi despre succesele sale în pastoraţie este chiar ea o ocazie de slavă deşartă) şi despre pastoratia pe care o savarseste.

- Sfintia voastra, cum ati inceput aceasta cruciada impresionanta, despre care - iata! - afla din ce în ce mai multa lume?