[mariamargareta]

233. “Fenomenul Nicu Gabriel, ultima trâmbiţă pucioşească”, văzut de ziaristul Emanuel Tânjală (IV)

- Mi-am facut ucenicia duhovniceasca alaturi de parintele Calinic Argatu, de la Manastirea Cernica. De la acest sfant ( Observaţia 27. Un bun prilej de laudă de sine: a avut de profesori pe sfinţi!) am invatat cum coboara mintea în inima, starnind iubirea de oameni şi mila crestina.Cand ajungi sa suferi pentru aproapele tau, inseamna ca vrei sa-l şi ajuti. ( Observaţia 28. Un alt prilej de laudă de sine: sfinţii l-au iniţiat în tainele adânci şi dificile ale iubirii şi milei şi suferinţei pentru oameni şi i-au stârnit dorinţa de a-i ajuta) Atunci, ai pus piciorul pe cea dintai treapta a scarii care urca pana la cer! ( Observaţia 29. Un alt prilej de laudă de sine: primul pas al lui N.G. pe treptele scării lui Iacob l-a făcut încă din vremea uceniciei, deci acum a ajuns sus, departe, pe scara urcuşului duhovnicesc) Primele mele etape duhovnicesti au fost intelegerea deplina şi exersarea celor zece porunci, precum şi a "Fericirilor", apoi lupta cu mine insumi, pentru domolirea celor cinci simturi si, în fine, indepartarea de slava desarta a acestei lumi.

- Sub ascultarea cui va aflati, avand în vedere unul dintre cele trei voturi monahale pe care vi le-ati asumat în mod liber?

- Stau sub indoita ascultare a episcopului locului, Prea Sfintia Sa Nifon Mihaita de la episcopia Sloboziei şi Calarasului, şi a preotului meu duhovnic - la care ma spovedesc regulat - parintele Arsenie Papacioc, de la Manastirea Techirghiol. ( Observaţia 30. Votul monahal al ascultării presupune în primul rând fuga de lume, apoi supunerea voii şi ascultarea de un stareţ, ceea ce nu se poate spune despre N.G.. Acesta a rămas mai departe în lume, unde şi-a dirijat viaţa aşa cum i-a poftit voia şi cum i-a voit pofta – inclusiv prin părăsirea fără motiv a soţiei, ceea ce este un delict urâcios – iar stareţul de care ar fi trebuit să asculte nu a fost identificat încă [adepţii gabrieliţi probabil că mai fac săpături]. Ascultarea de episcop nu este un vot monahal, îndată ce este o îndatorire valabilă şi pentru preoţii de mir; asemenea şi observarea atentă a îndrumărilor care vin de la duhovnic: nici ea nu este un vot monahal, îndată ce toţi penitenţii, inclusiv mireni, ascultă de îndrumările lui. N.G. procedează în mod deliberat la o îndoită diversiune, fiind convins că interlocutorul nu este suficient de informat ca să-şi dea seama că e dus de nas, sau cu vorba, acolo unde tocmai pusese şi el o întrebare bine ţintită. )

- De ce credeti ca v-a ales Dumnezeu tocmai pe dvs. pentru aceasta coplesitoare misiune: exorcizarea?

- Nu pot, nu am dreptul şi nici nu indraznesc sa incerc a banui intentiile Stapanului Ceresc Atotputernic. ( Observaţia 31. Un alt prilej de laudă de sine: N.G. nu respinge calificativul de “ales” pe care i-l atribuie ziaristul! În realitate, pentru slujbele de exorcizare sunt îndreptăţiţi [şi nu “aleşi”] toţi preoţii, mai ales că ceva mai târziu, N.G. va recunoaşte că nu meritele exorcistului sunt cele care vindecă [recunoscând aici, implicit, că nu există “aleşi”!!], ci doar credinţa celor care vin la slujbele lui) Necunoscute sunt caile Domnului! Ma ostenesc doar, ca sa merit aceasta incredere, prin simplitatea vietii mele de obste. Asta ii convinge pe credinciosi. Sa-ti pui sufletul pentru fiecare om, fara sa agonisesti absolut nimic pentru tine, este lucrul cel mai important pentru un slujitor al lui Dumnezeu. În aceasta parohie n-am indraznit sa primesc un ban de la nimeni, niciodata, nici la inmormantare, nici la cununie, la nimic! ( Observaţia 32. Un alt prilej de laudă de sine: N.G. nu primeşte bani de la creştinii din parohie. Înseamnă că toţi banii care-i trec prin mână provin de la “oile” ce sosesc ademenite din alte staule, ca să se adape la staulul de la Borăneşti!)

- Iertati-ma ca imi permit sa va adresez o asemenea intrebare, dar as vrea sa stiu cum va explicati faptul ca astazi, în Romania, în plina criza morala, biserica nu reuseste sa fie suficient de convingatoare. Vorbesc de "institutia bisericeasca", daca pot folosi un asemenea termen!

- Ca "institutie", cum spuneti dvs., biserica este intemeiata de Mantuitorul Iisus Christos şi nu poate avea nici o vina, niciodata! Ea ramane singura cale de mantuire a sufletelor. De vina sunt, din nefericire, unii oameni ai bisericii, dar asta este cu totul altceva! Din multimea de osteni ai lui Dumnezeu, unii sunt "preoti", iar altii (cei mai multi, din pacate!) sunt doar "popi". Popii nu au forta, de aceea castiga teren vrajitoarele şi sectele...

- Am aflat ca aveti darul deosebirii duhurilor şi darul prorociei! Puteti sa ma convingeti?

- Nu vreau sa va conving de nimic, deoarece credinta este un act liber consimtit! Tocmai de aceea, "minunile" sunt atat de rare (si cu atat mai de nepretuit), fiindca adevarata credinta nu are nevoie de "dovezi". Sa nu va grabiti sa-mi raspundeti ca vindecarile savarsite aici, în sfanta noastra biserica, sunt tot atatea dovezi ale unor minuni. Eu nu fac decat sa alung demonii cuibariti în oameni, implorand indurarea lui Dumnezeu, dar pe crestini i-a vindecat credinta fiecaruia, fara de care nimic nu este posibil. De aceea le cer eu tuturor credinta, post şi rugaciune. Astea sunt mai bune decat orice medicament. Ca sa vindeci trupul, trebuie mai intai sa vindeci sufletul! Sa I-l incredintezi lui Dumnezeu. Pot totusi sa va marturisesc, fara nici un fel de trufie desarta, ca v-am simtit prezenta şi am stiut ca veniti inca de cand ati intrat cu masina în capul satului... şi mai adaug - pentru curiozitatea dvs., pe care o simt nevinovata - ca din cei 16.000 de "popi" care exista în Romania, doar 7 sunt "adevarati preoti", ! ( Observaţia 33. “Proorocul” Nicu Gabriel nu scapă ocazia de a-şi da arama pe faţă, preluând clişee veninoase din doctrina pucioşească, pe care se vede că o cunoaşte foarte bine, la adresa bisericii majoritare. În opinia lui, BOR are 16000 de popi şi doar 7 preoţi adevăraţi – restul rezultă că sunt falşi – dintre cei adevăraţi făcând parte şi el, se subînţelege! ) iar 33 au diferite daruri. Puteti sa scrieti la gazeta unde lucrati ca Romania este "tara aleasa", fiindca a devenit "Gradina Maicii Domnului". ! ( Observaţia 34. Alte clişee pucioşeşti!)
Nimeni nu trebuie sa se sperie de timpurile grele prin care trecem, caci nu doar saracia este greu de indurat, ci şi libertatea este o mare ispita, dar aici vor fi 101 biserici sfinte şi 101 preoti adevarati! ! ( Observaţia 35. Perspectiva ca BOR să treacă, cu chiu cu vai, de la 7 la 101 preoţi adevăraţi, este ispititoare. La fel ca acela care o lansează pentru cei care au naivitatea să-l creadă)
Preotul este, cu adevarat, "sarea lumii" şi numai prin ei, prin acestia putini, isi vor gasi romanii calea de vindecare şi vor afla salvarea sufletelor...

Cand am parasit chilia, marcati de emotia unei asemenea intalniri, o multime de oameni se stransese langa biserica, asteptandu-l pe tanarul pastor de suflete. Fiecare avea un necaz, o nevoie, o mare problema... Toti oftau şi li se citea ingrijorarea în priviri, în vreme ce parintele Gabriel Nicu parea ca face numaratoarea suspinelor la Judecata de Apoi!

Fotoreportaj: Emanuel Tanjala”