Mormantul este amplasat intr-o gradina,simbol al bunastarii regale.Regii Iuda si David insusi,se odihneau in mijlocul unor gradini.Mormantul era de regula sub forma unei nise incapatoare,dupa posibilitati,sapata intr-o stanca.La intrarea se astupa cu o stanca.Dimensiunea mormantului si a stancii varia in functie de pozitia sociala a detinatorului(a se vedea in acest sens mormantul lui Irod cel Mare).Cutuma cerea ca trupul neinsufletit al unui condamnat,ucis in chinuri,sa nu fie despus laolalta cu alte trupuri,pe catre le-ar fi pangarit. Odata cu aparitia primei stele pe cer incepea Sabatul iar cadavrele nu puteau ramine la vedere neingropate.Mormant nou(gr.mnemeion kainon)are semnificatia de neintinat de prezenta unui cadavru.Gradina(gr.kepos) este un element important ce leaga momentul arestarii de momentul inmormantarii.Poarta din nordul Vechiului Ierusalim se numea ,,Poarta gradinii”iar in sec IV,dupa cum observa Chiril al Ierusalimului,inca se puteau vedea ramasite ale acestei gradini in preajma marii biserici a Sf. Mormant ridicata de Constantin cel Mare.
Atat Nicodim cat si Iosif fac tot ce le sta in putinta pt ca Mantuitorul sa beneficieze de funeralii,tinand cont de circumstante,in conformitate cu respectul pe care il simteau fata de EL.Prezenta lui Iosif impiedica inmormantarea trupului Mantuitorului intr-un mormant oarecare.In Talmudul babilonian se relateza ca la inmormantarea lui Gamaliel cel Batrin,considerat cel mai mare rabin,au fost are 80 de ,,litre”de mirodenii.Nicodim adusese pentru Mantuitor ,,o suta de litre”.Trebuie precizat ca aceste actiuni au loc in situatia in care Mantuitorul avusese parte de o condamnare si o executie romana iar in acesta situatie condamnatii nu prea aveau parte de onoruri deosebite iar hainele Mantuitorului fusesera deja impartite de soldati.Conform cutumei era interzisa spalarea cadavrului in caz de moarte violenta,intrucat in cazul in care pe acel corp cursese sange sau din care a curs sange era o cauza pentru o impuritate rituala si prin urmare era interzisa.De altfel actiunea lui Iosif este de a pune corpul direct in giulgiu,nu se precizeaza o spalare a sa,iar mirodeniile lui Nicodim am analizat la ce foloseau.

Acest aspect nu trebuie sa mire intrucat Insusi Mantuitorul,la cina din Betania(Matei 26:6-13,Marcu 14:3-19,Luca 7:36-48,Ioan 12:1-8)afirmase ca (la momentul cand femeia a spart vasul cu mir>atentie:diferenta dintre mir (gr.myrron)de aici si amestectul adus de Nicodim> (gr>smyrnes si aloes) substante distincte cu un rol diferit si semnificatie diferita)acesta ungere o anticipeaza pe cea care nu va fi indeplinita in timpul operatiunilor de ingropare.Elocvent,in acest sens,este mai ales pasajul din Marcu 14:8 ,, Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai dinainte a uns trupul Meu, spre înmormântare” precum si din Ioan 12:7 ,, zis deci Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat” Iata cum Mantuitorul iarasi indica momente din viitor pe care Apostolii inca nu le intelegeau in esenta lor.

Absenta obiceiurilor specifice iudeilor se poate analiza si in raport de Matei 9:23/Marcu 5:38/Luca 8:52 cand Mantuitorul ajunge la momentul cand se desfasurau funerariile ficei lui Iair> ,, Iisus, venind la casa dregătorului şi văzând pe cântăreţii din flaut şi mulţimea tulburată”/,, Şi au venit la casa mai-marelui sinagogii şi a văzut tulburare şi pe cei ce plângeau şi se tânguiau mult.” Mai trebuie remarcat ca cimitirele erau in afara zidurilor orasului dupa cum se poate observa si in Luca 7:11-12 (in afara portii Ninului Mantuitorul o intalneste pe vaduva care mergea in spatele nasaliei fiului ei) iar indicii in acest sens exista si in Ioan 11:1-44(mormantul lui Lazar).

Concluzii

Iosif din Arimateea,om bogat,bun si drept,membru al Sinedriului,ucenic al lui Isus pe ascuns,care astepta Imparatia lui Dumnezeu si Nicodim,fariseu important si bogat,admirator al Invataturii lui Isus, au facut tot posibilul in a-L apara si a-I arata cinstea cuvenita la final. Acesti 2 oameni sunt doua personaje cheie referitoare la inmormantarea Mantuitorului. Avand in vedere circumstantele acestia au facut tot posibilul: au mers la Pilat(Iosif), au obtinut corpul(Iosif),au pus la dispozitie un mormant al unui om bogat intr-o gradina (Iosif),au adus giulgiu curat din in(Iosif),l-au aparat contra Sinedriului(Nicodim) si au pus la dispozitie o cantitate impresionanta de mirodenii(Nicodim)pt activitatile din timpul inmormantarii efective.
Istoricii au cuplat aceste demersuri inclusiv de funerariile regelui Asa din 2 Paralipomena 16:14 cand se spune ,, Şi l-au îngropat în mormântul pe care şi-l săpase el în cetatea lui David; şi i-au pus pe un pat pe care-l umpluse cu aromate şi cu tot felul de miresme; la înmormântarea lui i s-au ars foarte multe aromate.” pt a arata,la o scara mai mica,eforturile celor doi,in conditii vitrege,pt ca Mantuitorul sa beneficieze de o inmormantare plina de respect.

Punerea unui singur trup in acel mormant,trupul Mantuitorului, subliniaza unicitatea Invierii iar dupa Inviere acel mormant ramine gol absolut,ca o ,,semnatura a Divinitatii pe trupul de cenusa al mortii”.