[mariamargareta]

Comentarii la ultimul mesaj al lui Vsovi (I)

1.Statutul de om căsătorit nu l-a ascuns ci doar a trăit cu nevasta sa ca și cu o soră... plinind un fel de vot al castității. Și nu e nimic original aici dacă citim cum a trăit Avraam cu soția sa Sarra. (Comentariul 1. : Sarra se pare că era stearpă şi de aceea n-a avut copii până la adânci bătrâneţe – şi nu din alte cauze pe care le insinuezi tu. Nici Avraam şi nici Sarra n-au votat nimic în ceea ce priveşte castitatea; ei ar fi vrut să aibă copii căci, pe vremea aceea, căsătoriile nu erau formale, iar a nu avea copii era o adevărată pacoste. Când Dumnezeu a vindecat neputinţa Sarrei, ea a putut concepe şi naşte în mod natural un fiu, ca orice femeie) Iar apoi a construit chilii pentru monahi sau monahii, deci și-a călugărit viața preoțească și nu și-a gLumizat-o. Probabil soția sa nu l-a înțeles sau cineștie de ce au divorțat... dacă chiar au divorțat. (Comentariul 2. : Nimeni până acum n-a afirmat că au divorţat. El a părăsit-o pe ea, pe motiv că nu i se supunea la pat, ca soţie. Soţia „nu l-a înţeles” atunci când el, încălcându-şi făgăduiala iniţială de a trăi „căsătoria albă”, a început să-şi ceară de la ea drepturile legitime de bărbat şi de soţ. Dacă l-ar fi ascultat şi s-ar fi supus lui ca soţie, Geta ar fi urmat să joace viaţă dublă îndată ce, pentru toţi cei care îi cunoşteau, cei doi soţi treceau dintotdeauna ca „frate şi soră”. Georgeta nu a aceptat viaţa dublă, căci era virtuoasă şi ura minciuna) Tind să cred că nu o fi suportat sărmana femeie handicapată, căci era surdă, viața ascetică și sărăcia și nu s-a vindecat pentru că nu avea Credință și s-a și dovedit aceasta din moment ce și-a părăsit soțul. (Comentariul 3. : Nu ea l-a părăsit pe el, ci el a părăsit-o pe ea, lăsând-o în sărăcie, căci până a o părăsi, nu le lipsea nimic. Dimpotrivă, ea a fost cea care a dovedit că este mai consecventă decât el în făgăduinţele făcute pentru viaţa ascetică) Sau cineștie ce ispită i-a întins necuratul de s-a reântors la gLume, așa surdă și handicapată cum era, căci e foarte rău să fi surd, nici să vorbești nu poți, (Comentariul 4. : Nu era surdo-mută, ci avea o surzenie parţială, dobândită în urma unei boli. Vorbea bine şi citea de pe buzele interlocutorului cuvintele, aşa încât aproape că era insesizabilă surzenia ei. Pentru un nou-venit, părea o femeie normală. Nu „s-a întors la lume”, căci în lume a fost tot timpul. La câţiva ani buni după ce a fost abandonată de Nicu Gabriel, pucioşii au speculat starea de sărăcie lucie în care ajunsese şi au admenit-o la ei. Au plasat-o în chibuţul pucios de la Târgovişte, unde astăzi nu-i lipseşte nimic şi se poate dedica în linişte vieţii ascetice, propovăduită din belşug de către pucioşi) ești ca un surdomut căci dacă nu te auzi ce spui e groaznic. O fi surzit-o pismașul ca să-l chinuie mai amarnic. Defapt unde scrie că au divorțat? (Comentariul 5.: În postarea lui Vsovivi scrie pentru prima dată că au divorţat – cităm: „Probabil soția sa nu l-a înțeles sau cineștie de ce au divorțat...”. În alte postări nu scrie nicăieri aşa ceva ) Poate a internat-o într-o clinică de specialitate. (Comentariul 6.: Poate că n-a internat-o, căci nici nu era cazul, femeia era perfect normală, chiar dacă avea un handicap inobservabil)

2.După cum mărturisește părintele Gabriel, el se mărturisea la părintele stareț Arsenie Papacioc (Comentariul 7.: Nici o biografie a părintelui Papapcioc nu aminteşte să fi fost stareţ undeva. Vsovivi îi dăruieşte de la el această calitate pentru a acoperi în mod fraudulos o neîmplinire menţionată pe acest Forum în „voturile” preotului Nicu Gabriel. Chiar dacă A.P. ar fi fost cândva stareţ la Techirghiol, tot nu l-ar fi avut sub ascultare şi sub „tăierea voii” pe N.G., care îşi ducea traiul ascultând de voia lui proprie tocmai la Borăneşti) așa cum mărturisește și părintele Bartolomeu Anania că duhovnicul său este tot părintele Arsenie deci iată că avea cum să facă ascultare monahală. Iar viața pe care o ducea era una călugărească și preoțească întrucât asculta de maimarele său episcop sau arhiereu trâind în sărăcie din munca proprie.