[Eugen7]

În prealabil postat de Viorel

Banuiesc ca aveti studii teologice, v-as ruga sa imi raspundeti la intrebarea dintr-un mesaj precedent: de ce sufletul nou-nascut si proaspat creat conform dogmei ortodoxe trebuie sa se lepde de Satana la doar trei luni iar apoi se poate impartasi fara spovedanie pana la 7 ani? Ce pacate cumplite a putut savarsi de la nastere pana la botez un suflet proaspat creat in momentul conceptiei de catre parinti?

Va multumesc pentru ca va obositi sa ma luminati pe mine, netrebnicul si ratacitul vostru frate. Sper ca raspunsurile domniilor voastre sa ma lumineze si pe mine si sa ma intoarca din ratacirile mele.
Doamne ajuta,
Viorel

In primul rand doresc sa sublinez ca Sfanta Scriptura ne lumineaza pe toti. Eu nu fac decat sa marturiesc credinta ortodoxa... mai precis sa expun in fara dumneavostra aceasta credinta dupa intelepciunea pe care mi-a daruit-o Domnul Iisus Hristos caruia i se cuvinte toata slava cinstea si marirea in vecii vecilor. Fara Hristos sunt nimic, praf si cenusa, abur care azi este si maine nu mai este....

Orice om care se naste are pacatul stramosesc. Acest pacat stramosesc se refera la firea cea cazuta a lui Adam, care este muritoare (nu la pacatele parintilor trupesti). Desigur pot exista vraji, blesteme etc pe famile, nu vom intra in amanunte. Botezul nu este doar o curatire de pacate, este o inviere in Hristos, care implicit curata nu doar pacatul stramosesc ci toate eventualele blesteme, vreaji etc.

copiii nu platesc pacatele parintilor ci sunt victimele pacatelor parintilor

Hristos arata foarte clar ca sufletul omului nu preexista si nici nu exista reincarnare, caci inainte de nastere omul nu poate pacatui. Pe de alta parte Hristos arata ca nu se nasc oameni mutilati pentru pacatele parinilo lor. Desigur ca zestre genetica (ADN) daca parintii isi nesocotesc trupurile lor (boli etc)... si copiii vor mosteni aceasta zestre genetica bolnava, deci copiii vor fi victime ale greselilor parintilor in sesul ca vor suferi pentru pcatele parintilor... nu in sensul ca vor achita, vor plati ei datoria pacatelor parintilor catre Dumnezeu.

In majoritatea cazurilor de familii care traiesc in pacate, desi dupa Botez copilul este curat tot si viu in Hristos, el se intoarce in familia ce traieste in pacate in care s-a nascut. Pacatul aduce moartea si copiul care de cele mai multe ori va face ceea ce vede la parinti va ajunge din nefericire sa pacatuiasca si el la fel ca si parintii lui...

Ioan 9,1-3
“1. Şi trecând Iisus, a văzut un om orb din naştere. 2. Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit; acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb? 3. Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. ”

Deuteronom 24,16.
“Părinţii să nu fie pedepsiţi cu moartea pentru vina copiilor şi nici copiii să nu fie pedepsiţi cu moartea pentru vina părinţilor; ci fiecare să fie pedepsit cu moartea pentru păcatul său”

Ieşirea 33,19
“"şi pe cel ce va fi de miluit îl voi milui şi cine va fi vrednic de îndurare, de acela Mă voi îndura"”

Iezechiel 18
1. Şi a mai fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: 2. "Pentru ce spuneţi voi în ţara lui Israel pilda aceasta şi ziceţi: Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii? 3. Precum este adevărat că Eu sunt viu, zice Domnul Dumnezeu, tot aşa este de adevărat că pe viitor nu se va mai grăi pilda aceasta lui Israel. 4. Că iată toate sufletele sunt ale Mele; cum este al Meu sufletul tatălui, tot aşa şi sufletul fiului; sufletul care a greşit va muri. … 19. Dar veţi zice: Pentru ce fiul să nu poarte nedreptatea tatălui său? Pentru că fiul a făcut ceea ce era drept şi legiuit şi toate legile Mele le-a ţinut şi le-a împlinit; de aceea va trăi. 20. Sufletul care păcătuieşte va muri. Fiul nu va purta nedreptatea tatălui, şi tatăl nu va purta nedreptatea fiului. Celui drept i se va socoti dreptatea sa, iar celui rău, răutatea sa. 21. Dar dacă cel rău se întoarce de la nelegiuirile sale pe care le-a făcut şi păzeşte toate legile Mele şi face ceea ce e bun şi drept, el va trăi şi nu va muri. 22. Nu se vor pomeni deloc nelegiuirile pe care el le va fi făcut, ci va trăi pentru dreptatea pe care va fi făcut-o. 23. Oare voiesc Eu moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu - şi nu mai degrabă să se întoarcă de la căile sale şi să fie viu? 24. Dar şi dreptul, dacă se va abate de la dreptatea sa şi se va purta cu nedreptate şi va face toate acele ticăloşii pe care le face nelegiuitul, va fi el oare viu? Toate faptele lui bune, pe care le va fi făcut, nu se vor pomeni, ci pentru nelegiuirea sa, pe care va fi făcut-o, şi pentru păcatele sale, pe care le-a săvârşit, va muri. 25. Dar voi ziceţi: "Calea Domnului nu este dreaptă". Ascultaţi, casa lui Israel: Oare calea Mea nu este dreaptă, sau nu sunt drepte căile voastre? 26. Dacă cel drept se abate de la dreptatea sa şi face nelegiuire şi din pricina aceasta moare, apoi el moare pentru nelegiuirea sa, pe care a făcut-o. 27. Şi cel nelegiuit, dacă se întoarce de la nelegiuirea sa, pe care a făcut-o şi face judecată şi dreptate, îşi întoarce sufletul său la viaţă; 28. Căci el a văzut şi s-a întors de la toate nelegiuirile sale, pe care le-a făcut; de aceea va fi viu şi nu va muri. 29. Însă casa lui Israel zice: "Calea Domnului nu este dreaptă". Casa lui Israel, oare calea Mea nu este dreaptă, sau nu sunt drepte căile voastre? 30. De aceea vă voi judeca pe voi din casa lui Israel, pe fiecare după căile sale, zice Domnul Dumnezeu; pocăiţi-vă şi vă întoarceţi de la toate nelegiuirile voastre, ca necredinţa să nu vă fie piedică. 31. Lepădaţi de la voi toate păcatele voastre cu care aţi greşit şi vă faceţi o inimă nouă şi un duh nou. De ce să muriţi voi, casa lui Israel? 32. Căci Eu nu voiesc moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu; întoarceţi-vă deci şi trăiţi!"